Jurnal
permisie
1 min lectură·
Mediu
ieri m-am cerut in
permisie.
am imbracat perechea ta
de ganduri
si-am golit buzunarele de tot maruntisul
trecutului.
mi-am extras glontul din piept
si-am coborat sa-mi ling ranile,
am format numarul tau;
un robot
defect
mi-a raspuns,
recitandu’ma monoton:
„o luna cat inima mea
calare pe-un cer de faianta.
doar dragostea ei e-n vacanta
iar eu s-o-nteleg nu mai pot.
in rest numai pasari de noapte
si linistea unui suspin;
sorb, lenes, din ultimul vin...
si pasu-i, ranjind a complot.
lasati un mesaj dupa BEEP!”
034885
0
permisie.
am imbracat perechea ta
de ganduri
si-am golit buzunarele de tot maruntisul
trecutului.- o frumoasă aducere aminte îmbrăcând gândurile și uitând tot ce ar fi putut fi urât prin buzunarele trecutului, e aici o dorință de sinteză și care constiuie motivul poemului. O realitate spusă într-un mod cu totul deosebit care dă frumusețe versului. Se pare că sunt într-un prim popas aici la tine. Încerc să te descifrez dintre rânduri, dar mai ales din spatele cuvintelor. Ultima strofă aduce esența poemului: lasati un mesaj dupa BEEP!”