5 octombrie

ii distrugeam, in stralucirea dupa-amiezelor de octombrie, crizantemele, cu mingea de 13 lei dupa care, cumintenia pamantului, ma ascundeam in spatele unei carti viu colorate in care priveam litere si citeam poze; mi se parea ca nu va afla niciodata dar, vai mie, cine, oare, gasea mingea (si a cui, oare?) printre petale si frunze rupte? ii furam tigari din poseta; mi se parea ca nu va afla niciodata dar, vai mie, cine, oare, imi spala hainele si, volens-nolens, dadea, in buzunare, peste fire ratacite de tutun? ii spuneam ca fac exercitii de analiza matematica dar, sub masa, se ascundeau reviste pentru adolescenti aduse (subversiv) de micii traficanti de vegeta si vikend; mi se parea ca nu va afla niciodata dar, vai mie, cine, oare, stergea praful? ii dadeam asigurari ca totul merge struna chiar daca septembrie venea cu cinci restante in anul I si amenintarea unei iremediabile exmatriculari de pe bancile unei deloc atractive facultati tehnice cu posibile consecinte subterane; mi se parea ca nu va afla niciodata dar, vai mie, cine, oare, trebuia sa ma ajute sa fac bagajul pentru o precipitata plecare la Petrosani, cu mult timp inaintea inceperii cursurilor? ii ascundeam toate micile suferinti, sunt (nu-i asa?) baiat mare si ma descurc pe picioarele mele; mi se parea ca nu va afla niciodata dar, vai mie, cine, oare, ma simte asa cum nimeni altcineva nu se pricepe sa o faca?