S o n e t 7 0

Cam asa ceva. Nu stiu cum se face ca uitam tocmai ce e mai important. In fiecare clipa uitam de ce trebuie s-o traim pe urmatoarea. :)

Elia

Și nici nu cred că ne vom aduce aminte vreodată. E în structura noastră , a celor care nu ajung să fie niște inițiați.

Ai expus o situatie onirica, careia incerc sa-i gasesc sensul straniului ritual, \"Stropind cu sânge șiruri de mărgele\". Da-mi voie sa-mi inchipui ca margelele sunt, desigur, perle.
Un vis pe care l-ai uitat dar nu de tot.

Fie timpul cu tine !

Adriane,

despre vremea când ploile așteptate nu mai vin și rădăcinile nu uită nopțile noastre tresar departe la apariția unor averse de memorie universală strigând: \"în sfârșit, în sfârșit!\" ... aerul dansa cu lungi straturi de fum într-o rătăcire și întreaga suflare mai avea doar un singur gând ce strângea decorul în jurul tău până la apnee ... ceva mai târziu aerul nopții se încărca de semne binefăcătoare, dar ce păcat, viața trecuse ... frumos, frumos ... mulțumesc pentru imagini și esențe, la bună citire :)

oare ce ganduri iti trec prin minte inainte de a scrie un sonet?

in capul fiecaruia dintre noi exista o intreaga industrie de vise. Cristian T. Popescu le numea \"dejectii ale rationalului\", dar eu cred ca ambalate frumos se pot transpune chiat si in poezie.
uneori, auita ce ai visat, te scuteste de framantari. alteori, iti baga memoria in sedinta. eu prefer sa uit!
a visa cu ochii dechisi este mult mai interesant si... controlabil.

Se poate interpreta si asa. Sa nu uitam ca ne aflam in spatii paralele.

Despre vise eu merg pana acolo, incat spun ca s-ar putea sa fie singurele noastre segmente de adevar.

Multe, dar tare imi e ca toate sunt din lumea visului.

Interesanta industria visului. Merge ceva mai bine, e mai productiva decat aceea din realitate.

Trudnic sonetul acesta se inalta din materie. Care materie fascineaza mai mult decat alcatuirea, cam usurica uneori:
templele rebele, ce umblă în atele, am și uitat de tot.
O poveste romantica in aceasta lume fracturata. Iata ca se mai poate.
Cred ca in timp o sa citesc toate sonetele, acesta m-a incitat. Si nu sunt chiar calul Incitatus.