Moarte și minciună la Paris

Într-o zi mirosind a combustibil lichid în toate țările străbătute de meridianul 14 mă întreb iar și iar de l-au scos oare din priză pe cel ce le-a fost până mai ieri aproape sfânt. Cumplite ironii cotidiene: poți fi în aceeași clipă rege și terorist și nimic între ele: nu tată, nu fiu, nu amant între cel mai puternic și cel mai slab nu există nici o variantă reciproc convenabilă când nu mai poți fi zeu rămâi un lepros oarecare pe un pat franțuzesc de campanie murind, zemflemitor destin, de o boală interzisă-n coran pe când alții, mereu neștiuți alții au puterea nu a glonțului nu a grenadei nu a miilor de mujahedini răscoliți prin deșertul arabic ci a unui banal aparat de ventilație asistată intermitent pozitivă mai important decât un terorist sinucigaș într-o grădiniță specială, mai inutil decât un buddha de lemn în minaretul central de la mecca - condoleanțe, domnilor, nu se mai poate face nimic războiul a supraviețuit și de data asta, ne întâlnim la următoarea moarte cerebrală