Autoportret micuț în ochii tăi

Am clipe când te-aș iubi ca un prunc
cu amintirea poruncii din urmă
și a dreptului tău la neiubire
Atunci îmi spun
că fi-voi hoțul neprins
ce fură doar o sutime de dragoste
(ca un atlet dintr-o țară necunoscută
furând startul la maratonul
pe care oricum nu reușise
să-l alerge niciodată înainte de olimpiadă)
Și atunci îmi spun
că lacrima mea va spăla pasul furiș

Câinii tăcerii rătăcesc printre noi
îi las glezna să-mi muște arar
dăruindu-ne durerea fără geamăt
doar carnea mea scrâșnește
în dinții cățelei albastre

iar eu te privesc și șoptesc
“iubitul meu, iubitul meu
cățeaua aceea sunt eu”