Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Cronica unei presupuse ratari

2 min lectură·
Mediu
Am discutat cu multi oameni despre romanul \"Desertul tatarilor\" al lui Dino Buzzati. Cineva mi-a spus ca il considera printre primele zece romane ale secolului XX. Si toti acesti oameni au vazut in cartea asta o poveste despre curaj,despre demnitatea de a fi invingator chiar atunci cand toti te cred invins, despre intelepciunea de a considera fiecare lupta ca fiind cea suprema. Doar mie mi s-a parut a fi o carte despre ratare, despre faptul de a te afla intotdeauna langa calea norocului, despre acei oameni pentru care viata e mereu altundeva. Probabil ca exista carti sublime care se dezvaluie fiecarui cititor altfel. Probabil ca exista scriitori capabili sa surprinda intr-un singur cuvant emotii variate pe care fiecare le gusta influentat de firea sa. In fata unei asemenea carti iti regasesti cele mai ascunse spaime atavice, parca de nicaieri apare mult reprimatul id si atunci cand inchizi copertile vine o clipa in care trebuie sa te privesti si sa te ierti. Compar adeseori casa mea cu fortul imaginar pitit in muntii de nicaieri si ma aflu asteptand miscari de-ndepartate trupe. De-acolo, din vastul desert tolanit lenes la marginea ferestrelor ar putea veni momentul meu de gratie, sansa de a-mi lua lumea in palme si a o modela dupa vrerea mea. Si prinsa in capcana sperantei uit sa-mi caut alt drum incapatanandu-ma sa privesc printr-un binoclu imaginar departatele zari in care inca nu apare nici o armata de tatari. Cu totii poate asteptam la un moment o clipa care va ajunge la noi mult dupa ce nu vom mai fi. Poate cativa vom fi obligati sa o pierdem cand va fi fost atat de aproape incat aroma ei ne va fi imbatat simturile. Si poate voi, cei care ati gasit intre copertile \"Desertului tatarilor\" o carte despre demnitate veti sti sa o pierdeti fara regrete. Eu n-am sa pot si-mi voi gusta ratarea. V-as ruga sa cititi cartea asta, sa-mi spuneti si mie despre ce e vorba in ea si v-as mai ruga sa asteptati cu mine primavara sa ne-ascultam impreuna mobila trosnind de dorul inmuguririlor de altadat\'.
053.556
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
347
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Cristiana Popp. “Cronica unei presupuse ratari.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristiana-popp/jurnal/61191/cronica-unei-presupuse-ratari

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@silviu-dachinSDsilviu dachin
deh, sa mai scriu si eu ceva dupa atatea comentarii?;) nu am cetit cartea. dar dupa prezentarea ta cred ca as fi plictisit sa o citesc. nu cred ca temele din horatiu demne de societatea romana mai pot fi atat de \"utile\" unui la fel de mort muritor din secolul asta (XX, XXI?). cred ca trebuie sa crezi in speranta si in acelasi timp trebuie c aasteptarea ta activa sa te invete sa pui mana si sa zidesti turnul, altul decat Babel:)
0
@tudor-negoescuTNTudor Negoescu
Desertul tatarilor e o scriere superba,silviu! Nu te plictisește.
Cristina doar ne provoacă, se joacă un pic...
0
@cristiana-poppCPCristiana Popp
Silviu, chiar merita citita cartea asta, mi-ar placea sa te conving. Pe mine nu m-a plictisit, dar m-a ingrijorat un pic.
Tudor, ma bucur ca ma citesti chiar si atunci cand ma joc cu vorbe si carti.
0
@tudor-negoescuTNTudor Negoescu
Cristina, o să descoperi, cu timpul, savoarea jocurilor pur intelectuale, accesibile doar celor inițiați.
Îți doresc să ajungi acolo, dacă vei avea timp și răbdare și vei accepta sacrificiul lecturilor...în detrimentul altor distracții...
0
@cristiana-poppCPCristiana Popp
Tudor, sper sa se intample asa cum spui tu. Ma gandesc uneori ca ar fi putut sa se intample deja, dar n-a fost sa fie, ca doar nu mai sunt o incepatoare nici in ani, nici in carti.
Rabdare cred ca am. Timp, e mai greu. Nu mi-l rapesc distractiile facile, ci mai degraba meseria mea care pretinde mult si ofera imens.
Am putea bea o cafea intr-o zi, ca tot suntem co-oraseni si se pare ca avem ce discuta.
0