Femeia aceea n-a existat

Femeia aceea practic n-a existat. Altfel cum îți explici cât de mult te-a iubit??!! Mdea, știi tu, iubire de femeie, nu poți da mulți bani pe ea. Astea iubesc precum plouă vara, din senin. Nici nu știi când le-apucă și nici nu le trece prea ușor… Femeia aceea nu era altfel decât miile de femei care trec pe lângă tine. Nici mai frumoasă, nici mai deșteaptă, nici mai interesantă. Poate mai sensibilă, dar cui îi pasă? O privește în definitiv ce face cu sensibilitățile ei. Doar n-o să te împiedici de-o lacrimă de femeie… Pentru o vreme să te joci de-a dragostea cu ea a fost chiar interesant: vibra ca o coardă la vorbele tale, se dăruise cu totul fără să ceară mai nimic la schimb. A fost atât de ușor să-i pătrunzi în ființă… E drept s-a apărat binișor o vreme, dar a fost prea destul puțină iubire mimată și ai putut tropăi zgomotos prin sufletul ei. Eram cam prostuță, ce-i drept, se vedea că nu fusese niciodată iubită. Asta a fost o virginitate mai dulce decât oricare alta: sufletul unei femei neiubite. Ea nu știa că toate deflorările dor? Să rabde că doar e femeie… efortul tău a fost mic, iar trofeul încă stă pe perete. Păcat că nu sunt mai multe, dar o să mai găsești tu alte femei… Cu toate că inocența ei a fost unică. Nu e nimic, următoare poate va avea sâni mai rotunzi. Femeia aceea practic a fost doar o iluzie. A fost doar pretextul jocului. Ai venit, te-a iubit și ai plecat. Te-ai retras doar un pic, cât să fii martor la zvârcolirile ei inutile. Nimic nu-i mai plăcut decât să vezi prada ce știi că nu are nici o scăpare luptând până la ultima suflare, rostogolindu-se-n colb cu jugulara deschisă. Nici aici nu te-a dezamăgit. Moartea ei a fost un spectacol perfect pentru un unic spectator. Femeia aceea n-avea motive să existe… noroc că ai întâlnit-o tu primul. Dacă mai întârziai putea fi iubită de cineva și atunci totul ar fi fost plictisitor și fad. Așa ai ucis totul: și ce n-a fost și ce ar fi putut să fie. Așadar femeia aceea n-a existat și nici nu va mai exista de acum încolo.