Poezie
solfegiu mic
Neisei, florile mele urate
1 min lectură·
Mediu
nimicul hranitor
nu visul spatiu
ci: oprirea
atat de violet
pastilele cu care ne tenteaza fericirea
una pentru fiecare joi: tristetea
o vom iubi joia ca pe apropiata
noastra
exercitii de copiat aerul
de pe ferestrele metroului
cu priviri lungi
tactile
poemul nostru de toate zilele:
tu
nimeni nu ajunge la noi
e prea multa lumina oarba
iar frica e o moneda marunta
cu care nu mai poti cumpara nimic
046634
0
