lumanare

„Haveil havulim hacoil haveil”
sau
„Vanitas vanitatum et omnia vanitas”

Liviule, cred că îți înțeleg gândul: cine are nevoie de „imagini”, nu mai poate merge la „esență” prin „cuvânt”.

În trecere,

Este într-adevăr ca o lumănare. Mai mult lată decât înaltă care cade din haiku în romcu. În rest mă cam supără picăturile de \"în\" din primul vers. În celălalt rest... aceste versuri spun cât se poate de mult pentru numărul lor.

inlocuieste cu pe inserate, asa eviti acel care i se pare suparator panului...

cat despre ideea din text, cred ca e taman invers... fumul e mort, de aceea se ridica la cer. flacara, avand puterea de a transforma de la sine elementele cu care intra in contact, este vie...

Ceva, ceva, fumega aici. Dar intre timp Magul s-a-nsurat si piticul s-a-necat.
Tot \"prezent\" vreau sa-ti zic si eu atitudine, ochi critic, simt al valorii... intr-un cuvant: magister. Felicitari!
Numai bine,
Arcturus.

Pustiul de 16 care eram s-ar fi bucurat. Multumesc, in numele lui!

Regret personal: că Liviu Dascalu de 16 ani este „camuflat psihologic” de către actualul Magister. Dintr-ăștia, Magister, au mai fost. Liviu Dascalu, daca ai uitat sau nu vrei sa îți amintești, e unic.

Cu respect,

Afirmația de mai sus și-ar găsi poate justificarea în cadrul artelor plastice, vizuale etc. Aici e vorba de literatură - la imagine/simbol (lumânare) SE AJUNGE prin intermediul cuvântului, nicidecum invers - e vorba de o imagine mentală ce deschide o poartă spre un alt univers, nu de percepția senzorială a unui obiect exterior. Mai mult părere deci, decât adevăr. Cât despre citatul amintit (care, în paranteză fie spus, n-ar nici o legătură cu textul), cel puțin este inexact - originalul fiind: \"havel havalim, hakol havel\".

Tot în trecere, bien-sur...