aproape fara imagini

Frumos grupajul. Incercarea ta de a redefini, de a vedea si altfel, e indeletnicirea veche de cand lumea a oricarui artist, fie el sculptor, pictor, muzician sau poet. Aici poetul e mai aproape de pictural. Reflexiv, indeamna la reflectie.

Pana cand voi avea curajul sa le postez separat, ceva de la mine:

valurile
nisipul din clepsidra
oceanului

apusul
dimineata zeului noptii

urmele tale
arcade de nisip
la templul marii

maine
mugurele timpului

Ghiocel

\"maine
mugurele timpului\" imi aminteste de un poem scurt de la 16 ani, care \"dateaza\" stilistic (naivitate), dar, mai ales, moral:

maine
o roza ce n-a strapuns, inca, seara
cu mireasma ei

\"apusul
dimineata zeului noptii\", de un altul, tot de atunci

\"zori\"
soarele mi-atinge tamplele
cu o mana alba
cu o mana neagra

\"valurile\" tale, de cele ale mele
ganduri de maluri de nisip
topindu-se in valurile marii
- parul iubitei
Poezie care dateaza si ea, fireste. Si mai ales n-ar fi pe placul lui Dan Mitrut, care are ce are cu \"gandirea\", in haiku.

Eu inca nu stiu cum sunt poemele tocmai postate. In mod normal, mi-as da seama peste luni sau ani, pana cand le-as putea comenta (cum am facut-o cu unele poeme vechi). Dar nu mi-e teama ca o sa ma compromit in fata cititorilor mei.

Te astept, Laurentiu, unde-s mai multi scriitori de haiku puterea creste, ca si la epigramisti.

Vad ca trebuie sa bat din nou, comentariul: Spuneam, dar s-a pierdut la \"trimite\", spuneam ca acele ganduri ale mele nu sunt haiku.

Imi place structura pentru ca iti creeaza senzatia de a privi un album cu fotografii, innstantanee care surprins esentialul...si totusi, ceva, pe undeva, nu umple indeajuns.

\"instantanee\"
\"surprind\"

Multumesc pentru feed-back. Am operat cateva modificari la trei dintre haiku-uri (primul, al treilea si al cincilea), am eliminat unul dintre ele (cel prea \"facut\", si mie mi se parea la fel). Ma mai gandesc, si poate ca doua dintre cele doua poezii modificate vor disparea si ele.
Vad ca ai apreciat haiku-urile mai riscante, care mi-au venit mai spontan in minte, si in privinta carora nu aveam repere de gust certe (fiind mai noi, ca substanta). Intuitia era acolo, bineinteles, dar \"celalalt\" din mintea mea tacea. Sau se prefacea ca tace. O poezie, sau un text literar, in genere, se scrie cu mai multe voci lirice, si mai multe repere. In timp vocea celuilalt e mai sigura, pentru simplul motiv ca esti tu insuti celalalt pentru cel care a scris textul.
Poeziile mai putin riscante imi spun in mod clar ceva, singura problema era tocmai limpezimea lor. Uneori e nevoie de o sursa exterioara de hotarare pentru a renunta la asemenea texte.

Fiindca nu stiu cum as putea sa te intreb altfel: pe cand noi poezii?

motto:
\"nu mai stiu de cand
aburi inghitind aburi
cuvintele iar cuvintele\"



DASCAL ABURIND

Desi pare un estet
si un critic de renume
da rateuri in sextet
\"aburind\" atata lume...

! asa nu.

Draga Felix, poezia mea nu a fost scrisa in argou. E si destul de veche, mai veche decat cuvantul argotic \"aburi\". Am evitat sa o postez tocmai simtind interferenta nociva cu acel \"aburi\", si ca e posibil sa fiu acuzat ca incerc sa \"aburesc\" cititorii.

desi promitator ca epigramist
vesnic tanar si... Felix
a sfarsit putin cam trist
eufemistic - a dat chix -

Nota explicativa:
Observand discutia filozofica dintre Liviu si Felix pe tema cuvantului \"aburire\" eu un tip modest m-am decis sa nu ma bag in ciorba lor preferand sa ma aburesc singur:

cei doi pusi pe hingherit
n-au vazut cum eu tiptil
des ma furisam la kil
de-acum ma simt aburit

Dintre haiku-urile tale cel mai mult mi-a placut : \" plangand tot mai repede/un om se rispeste/ca nisipul\"
Sunt cu ochii pe tine si pentru alte poezii :))