Poezie
prea târziu, prea adâncă fântâna
1 min lectură·
Mediu
deseori îți spui că a sosit vremea să duci o viață normală
cauți în corespondență recomandări ce ți-ar putea deschide uși
îți trece prin minte că probabil sunt morți
toți aceia care au avut vreodată o părere bună despre tine
nu ai suportat niciodată îngenuncherea
ai preferat să treci drept necredincios și să râzi
de ceara care nu transformă albina în negustor
de rugăciunile care aduc averi numai casei de discuri
dar nimeni nu scapă de singurătatea fierului vechi
prea multă apă aici în adânc
inevitabil rugina te pătrunde
și nimic și nimeni cunoscut chiar propria grafie
o parcurgi cu ochiul unui farmacist care citește acatiste
minciunile întotdeauna sfârșesc printr-un banchet
dar chiar de a doua zi afli că viața-i sătulă de atâta dans și beție
indiferent cât de proaspăt a mirosit femeia pe care ai strâns-o în brațe
îți astupi urechile și ai dori cu toată ființa
ca melodia aceasta interminabilă să înceteze dracului odată
pentru că nimeni oricât de bună ar fi ploaia
nu ar dori să-și potolească setea de pe jos
053.622
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “prea târziu, prea adâncă fântâna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14048392/prea-tarziu-prea-adanca-fantanaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EPEPemilian valeriu pal✓Chiar daca intreg poemul se sustine de la sine, strofa a doua si finalul sunt remarcabile din punctul meu de vedere.
0
CSDistincție acordată
În opinia mea este cel mai bun text scris de poetul Vasile Munteanu în ultima vreme. Mă așteptam, după cum am și comentat sub unul dintre textele lui anterioare faptul că maniera aceasta se apropie din ce în ce mai bine de preferințele mele. Fiecare vers spune ceva important(cu excepția primei strofe care este un tot), îmi par a fi selecționate atent-atent. Și inspirate de o muză neverosimilă. Într-adevăr finalul este covârșitor dar restul de text nu este cu mult mai prejos... Adică aș putea să menționez ca fiind la același nivel : /minciunile întotdeauna sfârșesc printr-un banchet/, / nimeni nu scapă de singurătatea fierului vechi/, sau/rugăciunile care aduc averi numai casei de discuri/... Versuri cu mesaj adânc, în urma cărora se intră într-o stare contemplativă. Nu pot să nu ofer o steluță acestei bijuterii care m-a răscolit cu totul. M-ar bucura foarte tare dacă ar ajunge unde îi este locul. Felicitări!
0
VMaș minți dacă aș pretinde că am buchisit îndelung la acest text; dimpotrivă, e construit (mental) în cea mai mare parte chiar acolo, la gura fântânii din care, dacă e să dăm crezare poveștilor/istoriei locului, ar fi băut apă însuși Vlad Țepeș (locația este mănăstrirea acestuia din Siliștea Snagovului); nu știu dacă "muza" era prezentă sau nu, dar amănuntele decorului m-au inspirat cu siguranță; tocmai de aceea am simțit nevoia de "imagine" (pt a cărui calitate îmi cer scuze, e luată cu telefonul), îmi era teamă că, ajuns acasă, voi uita ceva din acestea (vechiul și noul metalului, "ochiul cu adâncime", golul interior și exterior "irisului", cerul în calitate de "spânzurătoare" a simțurilor șamd).
vă mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
0
AMUn poem de excepție, trist ca viața însăși, scris cu o pană sigură de maestru...
Cu o plăcere deosebită a lecturii sper ca acest text să fie citit de cât mai mulți vizitatori ai site-ului. Și nu pentru cine știe-ce merite, ci pentru că este un poem care se susține solid și trist ca un nor de furtună pe întreaga sa structură.
Chapeau maestre
Cu o plăcere deosebită a lecturii sper ca acest text să fie citit de cât mai mulți vizitatori ai site-ului. Și nu pentru cine știe-ce merite, ci pentru că este un poem care se susține solid și trist ca un nor de furtună pe întreaga sa structură.
Chapeau maestre
0
VMpur și simplu... persoana, locul, împrejurarea; simple cuvinte despre acestea toate.
mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
0