la mome

abordarea asta usor parodica impinge si partile mai serioase spre zeflemea. impresia finala e mai degraba una de banc, nu de poem, dar un banc cu poanta cam rasuflata. Iti zic asta fiindca stiu ca+ti place sa ti se spuna direct, fara ocolisuri. io as reface sfarsitul, si nu vad rostul titlului, decat asa ca fitza.

Se prea poate sa ai dreptate, multumesc pentru observatii.
Cat priveste impresia finala de banc, sa-ti spun cinstit eu spun si ascult multe bancuri dar daca mi-as spune poemul asta nu mi s-ar parea un banc. Poate ca as zambi, de altfel la multe dintre textele mele se rade de-a binelea, am observat asta la foarte diferite audiente, se rade chiar si la unele dintre metaforele mele pe care as indrazni sa le auto-numesc reusite, dar nu stiu daca le pot numi bancuri inca. Poate esti si tu intr-o pasa poetica exagerat de sumbra.

un poem despre un vrabioi si-o vrabiuta, care, in pauzele dintre procedurile, tipice indragostitilor , de tavalire in catran si fulgi si defilarea pe strada mare , arunca in trecatorii zambareti cu ce le cade sub mana.eu, care stiu cat de incapatanat dogmatice pot fi ouale, astept sa vad ce iese din ele

cum ar fi, un breakfast real bad

Noemi, acum ce sa mai zic si eu cu adresare directa la o persoana atata de cu papile gustative foarte dezvoltate si poetice pe deasupra .. mie mi-a cazut cam greu bataia cu oua (la fel ca tortul de ciocolata cu alune de pe vremea lu\' le neige dantan) insa a avut acel strop de noutate dupa orgiile gustative din incursiunile mele daliene... bbrrrr!
Multumesc de semn, parca mi-ai salvat poemul recent transformat in banc, zau asa!
Dar asta esti tu si vei ramane, o unamitarista :-)
Andu