ana are mara

pai bine draga domnule Dan Mihut, asa poiezie n\'as scrie io nici in veacu\' veacului\'... nu mai stie omul care\'i Ana si ce\'i cu Mara, de ce Ana are mere si Mara pere... pare o discriminare la mijloc...
io cred ca vrei sa induci in eroare muritorii.
dar cred ca nu asta e jmecheria aici, cred ca Mara e Ana ca doar altfel cu ar putea sa aibe Ana Mara...

balarie curata , vorba unui poiet consacrat;)

Un muritor

scumpă domnișoară, mă iertați că vă confuzez percepția și vă intruzionez în metabolismul poetic fructe necorespunzătoare etaloanelor înalte ce vă caracterizează și vă ocluzionez stomahul delicat cu asemenea obecte contondente. promit să nu mai îndrăznesc, să fiu obedient și să respect canonul și topica subiect-predicat-complement-atribut. cu tot respectul datorat, al \'mneavoastră amploaiat și gentilom, anamarin bălărescu, studinte și avocat în drept.

Mi-am propus să nu-ți mai scriu nimic la poeziile pe care nu le înțeleg, că doar ți-am comunicat o dată părerea, nu e cazul să fiu superfluu. Da\' să vezi belea! Între timp ori ai făcut tu cursuri de comunicare poetică \"friendly\", ori am început eu să visez metafore complexe, cert este că această poezie mi-a stârnit interesul... :)
Mi se pare un \"ianus\" foarte jucăuș, și bine dozat, ana - o \"vitrină\", mara o \"sală de fitness\", ana ofertantă, mara mobilizantă, ana - promisiunea întruchipată, care de fapt nu are nimic de dat, decât pe ea insăși; mara - acțiunea adrenalinică, care însă oferă doar ce pui tu în ea...
Mi-a plăcut și metaforicea \"până și-n chimie m-aș arunca împreună cu ea\" - un tip inedit de abordare sexy... :)
Dar ana are mara, de unde rezultă \"tandrețuri, cataifuri, crime\" :))
Așadar, poate fi și un fel de \"vezi ce-ți dorești, poate ți se-ntâmplă\"...

Și ca să închei în nota dezagreabilă cu care te-am obișnuit, vezi ce scrii în continuare, că simt o nevoie irepresibilă să devin \"fan Mihuț\" (nu-mi pot imagina pedeapsă mai mare decât asta :)))
Te pândește un șir lung de comentarii apreciative dacă scrii tot așa, și nu știu, zău, dacă ești pregătit pentru o asemenea aventură... :))
Inspirație dorim la toți nuntașii!
V.

un text interesant ce poate fi rastalmacit in multe feluri...cum ochii privitorului...mara ar putea fi realitatea imediata, concretul, manifestarea grosiera, comun perceptibila...iar ana idealul/inchipuirea/tentatia spre inalt...


\"ana are mere, e o prudență a naturii\"
\"dar mara are pere, o imprudență a naturii\"
iar \"ana are mara\"

trei versuri cheie

si o privire subiectiva,
ioana matei

-dati-mi doua mere, va rog, zise poetul dan mihut vanzatoarei de la buticul din intersectie
-de care, domnu\'?, raspunse ea, lenevos, cu ochiul drept inca lipit de poza de la pagina 12, \"practic in bucatarie\"
-doua mari, frumoase, rosii si bine coapte sa fie...stiti, am gastrita...
-alea rosii sunt mici , alea mari sunt verzi, iar alea coapte si frumoase s-au terminat.si erau galbene.altceva mai vreti?
-mda, pere aveti?
-avem, una .v-o cantaresc?
-una? una nu-mi ajunge...
-nu? da\'cate vreti, de fapt?
-pai, doua...chiar nu mai gasiti inca una?va rog....
-pai, nu, ca tocmai am luat eu una si am muscat din ea.dar pot sa va dau marul meu, e mare, rosu si frumos si n-am apucat sa musc .vi le cantaresc?
-mmhhrrhhmm, zise poetul dan mihut, scanand combinatia...nu, merci
-da\' de ce, ca e mari, e coapte si dau frumos in fructiera
-nu, merci, repeta demn poetul, cu ochiul mintii lipit cu incapatanare de modelul ideal.scuzati de deranj, saru\'mana...
-nu face nimic...auziti, domnu? nu vreti un borcan de marmelada? are de toate si va iese mai ieftin.vi-l impachetez?


...nu,nu cred ca a vrut, dar imi place la nebunie cum se rezolva aici o dilema existentiala : ana are mere pare, unul pentru paris, unul pentru wilhelm tell

victore,
probabil că macazul ăsta te-a adus la relativele juisări literare de care zici. și stai calm, nu-ți dau satisfacția de a deveni \"fan mihuț\" nici dacă-mi promiți un fan club, dar e interesant să văd \"temperaturi\" și prin cerebelu\' matale. ok, mai încercăm!

ioana, o fi și asta o cheie. dar să rămânem în feminitate, știi cum e: ne jucăm, ne amuzăm, dar nu părăsim incinta.

noemi,
zău că sunt descumpănit! apăi, ce caută poliloghia asta cu mere pădurețe, pere mălăiețe, marmeladă made in făltișeni, tarabe de trotuar, poheți mârâitori și alte lighioane ieșite total din context?! adică tu ai scăpat pluta spre derive semantice care merită o abordare mult mai specializată?! ce e în capul tău?! gohs! singura chestie mai de doamne ajută ar fi faza cu mărul spartan al lui paris și mărul starkrimson al lui tell me what\'s the damned problem with your metabolic pathways?!

draga poete dan mihut, grija domniei tale pentru metabolismul meu delicat , dar rectiliniu m-a lasat masca.as marai indignata, dar o binefacatoare lene mi-a facut marmelada neurotransmitatorii si nici nu voi sa produc daune ireparabile agoniei, prin agonizarea individuala a ceea ce domnia ta pretinde a fi propriile pathways.la urma urmei, dieta vegetariana cu malaiete imi face si mie bine la ten.so, cum sa-ti spun ca sa ma intelegi mai bine, e vorba de o alegorie, a-le-go-ri-e.adica, am avut eu asa o intuitie ca risti sa faci scorbut si sa te prapadesti de tanar, cu premolarii in batista si ti-am dat un ghiont delicat, fix in miezul problemei.stiu ca la umorul tau de stegosaurus recompus la antipa, combinat cu gratia unui tanc sovietic pus sa danseze menuet pe strada mare ( exact, din faltiseni), calitati neindoielnic utile pentru propasirea speciei poetice, te vei descurca perfect sa pici artistic pe idee, fara sa faci marmelada si taraba.

eu sunt bine merci, continui sa rontai fistic la umbra crinului

simpatică și elegată doamnă,
chit să sunt eu un stegosaurus, n-am suplețea fetelor de pension marca \"choisi mangâru\", dar... diferența între alegorie și compotul dumneata e urieșească! să nu confundăm un osuar arheologic cu groapa de ciolane de lângă abatorul chitila! umorul meu de filon neaoș hibridizat cu crăcănări din cronicarii munteni și cu praf de pe mâncătorii de budincă englezească... o fi el sărman și trecut, dar nici liturghiile pomicole împănate cu ștevie și lobodă și date cu sirop de arțar din zona kronstadt-ului ca să aibă înfățișare de armură dichisită prin manufacturile teutone... neeeah! nu mă empresionează. așadar, te conjur, când te apuci să-mi torni în țăcălia mea seacă vreo sugetie, fă-o ambetată de aromoterapia occidentală, pusă la maieutică și chiloțiutică, hermeneutizată și crocantizată pren cuptoare mai puțin fățarnice decât saivanele (fie ele și utilate după manualul de creștre a ovinelor de preerie americană) intramontane de unde ne cumpărăm brânza. și mai fundarisește păcătoasele astea de sugestii pe ape mai puțin tulburate de bioritmuri, că nervurile mele sunt mai simpatice decât aparatura nanometrică! deh, s-avem iertare pentru păcatele de toate zilele!

oooooooh, that hurts, sir...simt cum stramosii mei isi agita fiarele ruginite si incep sa pufneasca belicos la stramosii tai de extractie neaosa ( sau amusina mirosul de telemea??), dar nu te impacienta, au cedat nervos la plumpuddingul de pe blazonul domniei tale si acum te cauta de frunzis prin arbore, sa vaza daca e rost de incaierare , cica n-au gasit groapa de la chitila prin almanah, dar ai referinte zdravene, totusi, deci, paruiala.
so, daca microcipurile tale poetice se blokeaza la fineturi si dau kicksuri pe aratura la hermeneutici mai dezghetate decat te-o tine parasimpaticul fara editie bilingva, nu stiu cat o fi de la stevia mea pomicola si cat de la hair stylistul domniei tale, care te lasa nud pe-o parte si zburlit pe cealalta.dar cica are efect briantina, face nervurile vioaie, mai sare praful de pe tacalie
.
eu zic ca te-am maieutizat suficient, daca nu, iti fac un desen
ti-l impachetez?

multstimată și multrespectată oponentă,
recunosc din start că păruiala nu-mi stă în manșetă ca puricii la gulerul senatorului dumitrașcu, nici gherăiala la încheietură, precum ne învăță, deunăzi, preaeroimea sa, sfântul spiderman. nici nu am vreo împăiată de bunică fătată derect în \"almanah de gotha\" ca să poci arunca vreo mănunșă spre pudratul domniei tale obraz. chestia de pe țăcălie are naturelul simțitor, nu e vreo perucă, nici de sub chică nu-mi curge spre nobilul pământ vreo rasă mai mult sau mai puțin inchizitorie. iertare, nu la descendența nobilă făceam referire, sireican de mine, ai mei vin din mihuții de napoca și din cerceii de bănie craioveană. scumpă doamnă, la alte descendețe făceam apel, că, vorba aia, cre\'că sunt la a doua generație de pantofi cu toate că tata, obicei prost, tot opincar care scormonește pământul kung-fu. dar purta pantofi pe la nunți și botezuri ca să nu se uite colectiviștii câș la el. și ca să lăsăm descendența să odihnească, aș putea cel mult să mânuisec, țăran delicat și strămoșofob, nu vreo fiară nobilă ce fu purtată pren cruciade, ci doar vreo sapă tocită, vreo coasă boantă sau vreo greblă aflată într-un așa hal încât nici lordul john nu se mai sinchisește de ea. deci, luptă inegală! cât despre \"mikrocipuri\", nefiind așa cyborg ca alții, eu nu știu decât de mikro-urile din galați, buzău, târgoviște și alte sate românești. mă faci să plâng de duioșie, dar inteligența mea, atât cât e, nu e artificială, ferit-ar concernele japoneze să mă ferească de robotizarea industrială. aud că, mai nou, există, implementați printre noi ca niște extraterestrieni, roboți care fac apologia vegetariană și vorbesc în alegorii pomicole, dar eu tot nu cred! dumneavoastră, doamnă?!

Recunosc cinstit că am juisat pe Ana, am juisat pe Mara, ba chiar un pic și pe are... Când să juisez, respectuos, și la adresa autorului care mi-a produs o atât de intensă \"temperatură în cerebel\" m-am trezit în pană de neuroni... Și cum matale, dom\' Mihuț, văz că ai de-ți pârâie ca artificiile în noaptea de stă să vie odată cu mutatu în 2009, că așa comuri n-am văzut la domnia ta de când mama a uitat să-mi dea peste mână și m-am apucat să poluez site-ul aista, deci ai exces, e clar, ce neuronu\' meu să mai zic decât: mă-mprumuți?
Promit să-i folosesc la scrierea de comuri explicit laudative, care să nu mai lase loc la interpretări, să-mi dai cu macazu\' în gură...
Pe de altă parte nu-mi pot reprima o observație la ultimul tău com... Îți stă bine în postura de țăran cu descendența-n vârf de greblă. Pe când o poemă despre unghiile clasei care ne hrănește pe noi, paraziții de apartament? Ai putea s-o numești Grebla are Coasă - de aici se poate dezvolta pantagruelic...
Hai că deja am abuzat de neuronii tăi, ia-i înapoi că uite ce iese la tastat...

cu drag, Mârlănel, la știrile de la ProPaisania.

don vittorio de sic(a)!
odihnite-ar osânda cerebelului și insomnia krach-ului pe care călărim, dar tocmai de neuroii mei te iei, dragule?! păi, neuroii mei crezi că se împrumută ca-n parodiile sci-fi în care creierii se strâng cu cureaua de la pantaloni după ce ți s-a spart capul?! uite, de băieții ăștia lucizi ca goana superlucșilor mă feresc eu și dau cu sapa pe site-ul ăsta mai rar. cum să-mi manifest și eu inteligența oprimată de discernământul patriarhal care mă luă în stăpânire acum o vreme, cum vine vreo tornadă din asta, super-potriană, de-mi îngheață muștiucul în dinți! că eu stau mai prost cu juisările, deh, mai bine stau cu excesul de adrenalină provocat de juisările altora.
laudativele lasă-le pe pustii, nici dracu n-are nevoie de ele, dar macazu\' spre iad?! iar despre origini, una nu ai înțeles-o: nu vezi că eu încerc să salvez tot analfabetismul ce se strecură precum șarpele la sânul neamului meu și fac și eu pe academicul cu ghetre, monoclu, baston și garoafă la rever?! vrei să-și dea ăștia seama că-s un năpârstoc și să mă pună marii mahări orășeni ai literaturii virtuale și nu numai să le sap peluzele cu maceta și să cultiv cine știe ce plante care se potrivesc la feng-shui-ul lor genetic?! că de cucuruze și lubenițe, mărar, ștevie și lobode nu mai are ei nevoie cât e hăul krach-ului de care pomenii mai sus. așa că odihnește-te matale mumos și, dacă ai nevoie de vreun fight-club, arată-ți complecșănul de mucalit urban și mai zi-mi câteva de rău că așa-ți stă bine!

eu cred, desi nu arunc cipul.
hasta la vista, babe:)

poemul acesta e unul dintre preferatele mele, presupun ca ti-ai dat seama:)

pai...eu tocmai despre asta incercam sa vorbesc...despre ramanerea in...feminitate...
multumesc pentru raspunsul raspuns si La Multi Ani!

o chibzuinta adanca, cu scuze fata de cei care s-ar otari la asta si sar la gatul meu, fac si eu o opservatie. brb.

in primul rand, se vede gingasia. adica acea chestie incredibila pentru un barbat, in acceptiunea femeilor care ii vad ca pe niste cuceritori nemilosi ce parjolesc suflete si lasa totul sterp in urma. bashka ceva pareri. faptul ca asta e un poem de dragoste nu cred ca e o surpriza, insa cred ca numai ochiul fin poate vedea titlul si apoi ce spune cu adevarat poemul. nu voi a fi acuzat de altii ca stiu povestea, chiar nu o stiu si poate chiar gresesc, dar aici vad transformarea din mara in para, maternitatea anei, creatia sfanta, nasterea marei din mar. asa simt si asa interpretez eu. poate gresesc poate nu. in orice caz, e o intalnire cu acea parte din noi care o sa spuna despre noi prin alte schimburi si amestecuri de gene.

bine faci, doamnă, bine găsim! greu o făcui, dar o făcui. sărutmâinile!

ioana, la mulți ani. acolo rămânem. desigur. încercăm mereu.

frumoasă încercare, leo, aștept să bem prima pară de mere prin anul ăsta ce vine. hai noroc!