dan mihuț

gena, așa o fi cum zici tu.

p.s. ca să vezi pe unde umbli tu și ce întrebări îți pui :)

amice, m-am săturat de figuri din astea de gâgă. ți s-a deschis apetitul la nedumeriri de gen, te poți gândi la ele în sinea ta, dacă le și vocalizezi, pici în detizoriu și e păcat de timpul pe care-l bântui pe-aici.

daniela, așa!înfierează-i! mama lor de hughenoți. tu ce vânezi în momentul ăsta?

frate, te du la culcare și nu mai pune întrebări cretine. dacă habar n-ai cu ce dracu se mănâncă chestiile astea, mai treci pe le bibliotecă sau ascunde-te.

adică, liviu, să las cadru atât de schematic? nu știu dacă merge.
fir\'ar el de borș. acu\', ce vrei și tu, litota s\'a fumat.

mihai, ești un entuziast. nu știu cât de curabil. :D!

mulțam, salve!

sunt foarte de acord cu adrian firică, românu a avut mereu prebleme cu pletora. e drept, deși dotați cu un acut spirit analitic, chiar daca aria de selecție la o țară mică nu e mare, ca și în textul de mai sus, problema e sinteza. autorul textului de mai sus se lansează în tot felul de speculații tautologice, e barochizant la nivelul sintagmei și gongoric la nivel de frază. chiar bate câmpii cu grația unui unui philippe candeloro făcând pereche cu katarina witt (că doar nu cu aberația). da, da, din păcate, tot ce pare grandios sau megalomanic la noi, ori rămâne în stare de proiect, ori ni se servește un căcățel. excepții... casa poporului și textul lui vasile munteanu!

pound spunea că poezie trebuie să fie la fel de bine scrisă precum proza. bon, dar eu am impresia că, undeva, lucrurile îți scapă de sub control, pici în flecăreală și, chiar dacă asta e intenția, ar trebui s-o faci mai \"elegant\". am văzut și lucruri bune pe\'aici, dar le cam arunci în derizoriu cu glumițe. cred că ai putea mult mai mult.

domnișoară poetesă, antenele dumneata, din păcate, sunt prea \"sensibile\" pentru a pricepe că textul, din motive procedurale, măcelărește același motiv literar epuizat deja, în ultimă instanță, de poezia metafizică a anilor 70, ba mai prin occident s-a renunțat chiar mai devreme la el. așa că, dacă sari la gâtul acestui motiv și vrei să te lupți cu dânsul, trebuie să ai mare grijă cum îți frângi vrejul pentru că abia atunci exită riscul de a deveni penibilă. ceea ce s-a și întâmplat, dar nu-ți dai seama. criza de cultură în care te afli te face să nu poți ocoli puncte nevralgice pe care un individ care vrea să emită pretenții scripturale trebuie să și le asume, în primul rând aplecând urechiușa la cei care, din motive lesne de priceput, au mai multă experiența decât alții. pe când dumneata sari ca arsă la o obsevație onestă și obiectivă și te arunci în argumente infatuate cu valoare onomatopeică. iar mai sus, cea ce crezi tu că era ironie, era mai mult compasiune. cu ironia se face altceva.

da, iată că, din când în când, îngerii sunt scoși din manualele de angelologie, insectarele lui rilke și colecția mineralelor vegetale a pârâtului stănescu nichita pentru a fi plimbați în... penajul gol precum nește peruși jumuliți. că, trebuie să aflăm cu rumoare, poetele alegorice are îngeri în ele. iar îngerii, carevasăzică, au și ei boli, adică le pică coaja. escoriații, deh. să sperăm că nu de la vreo venerică, sireicani de ei. iar poezia, infestată de la îngerii-peruși, are o boală la oase care se manifestă printr-o fosforescență ce face ca sărmanele poete atinse de virusul alegoriei poezești să fie ocolite de toți neofiții ăștia de trecători. ce știe ei, poetele tot poete rămâne! ahhhhh!

dorin, se poate să ai dreptate cu integrarea contextual-economică, dar dacă nu de realitate ne ciocnim și nu ne supăram pe ea, ce ne mai rămâne?

monică, așa cum e precuzat sub text, prietenul mircea țuglea e un mare maestru poetic al aricilor, de aici prezența ambilor în text. voi vedea ce se poate reformula pe\'acolo. iar mongolia se uita așa, ca olteanu\' pe uliță, ulan bator, fi\'su, e mai aplicat, a se vedea mai jos de mongolia. păi, dacă femeilor le scapă privirile mai spre india când privesc la harta, cică bărbații trag către tailanda. pe mine m-a chelnărița de la montana. hehe!

marian, asta chiar nu aveam cum să ocolesc. știu, e un viciu al fostului școlar pasionat de geografie și călătorii. eu i\'am zis, da\' el...

angela, ați fost generoasă, sper ca textul să merite aceste epitete.

mulțumesc frumos!

una la mână, în anii petrecuți pe site-ul acesta, am învățat să cred că el funcționează mai mult ca atelier, adică postezi texte pentru a testa reacții înainte de a le publica în volum și consider că expunerea unor texte care deja au apărut în volum ține de un exchibiționism literar greu de înțeles. altfel, autorii consacrați precum cristi popescu sau ioan es pop, autori invocați drept congeneri (dacă am înțeles eu bine), stau prin biblioteca virtuală. doi la mână, nu se poate purta nicio polemică atunci când mircea dinescu, cum tot încearcă marina nicolaev să tot vă facă să înțelegeți că e greșit, e proptit în fruntea gererației \'60. desigur, discursul de mai sus v-ar face cinste dacă textele ar fi fost scrise în anii 60, 70. dar azi e total anacronic, lucru pe care vă faceți că nu-l observați, ceea ce e foarte amuzant, desigur, pentru oricine dorește să trăiască în coconul iluziei la care tot toarce. există consumatori ai acestui discurs, văd și aici câțiva, fiecare pasăre pe limba ei moare. trei la mână, nu văd cum nu vă citesc de îndată ce tocmai sub un text al cărui autor sunteți se desfășoară \"polemica\" asta.

veronica, nu asta e important. estetica poate deveni oricând, pro domo, una falsă. numai că intenția mea nu e s-o declar falsă pe asta ca să afirm alta. nu făceam decât să constat cât de inapt ar fi discursul respectiv raportat la poetica actuală. dacă mă străduiesc, pot găsi în text construcții care merg pe modelul discursiv practicat de poeții din generațiile \'60, \'70. despre etici nu mai vorbesc, s-au dovedit greu de fuzionat cu orice model estetic,, mai ales de-o vreme încoace.

nu știu în numele cărei generații se vorbește aici, dar mie\'mi sună a generația \'70, ceea ce ar fi îngrijorător pentru un discurs mai tânăr. cam pe-atunci se punea în felul ăsta accentul pe false etici și estetici, ceea ce e iarăși trist.

nu știu cum poate fi într-un acvariu plin cu lapte, dar admit că e lenea mea de a-mi închipui cum e într-un acvariu plin cu lapte. în fine, e pe-aici ceva proaspăt ca discurs și se simte acel \"ceva de spus\" pe care-l simți nu foarte des când citești un text pe-aici. e o punere în scenă bună. iar universul interior poate avea ce inserții se găsește creierul să-i livreze.

dragoș, faza asta e antologică:

\"Într-o zi, când stăpânul calului n-a fost atent, aceștia i-au săltat calul și i-au sudat copitele pe o platformă metalică destul de groasă. Băiatul a urmărit scena urlând de spaimă, la fel ca și țiganul ce a sărit la bătaie dar a fost el cel agresat; dovedindu-se însă neputincios, și-a luat calul asudat, care vărsa deja sânge după ce i se decupaseră patru tălpi metalice din acea placă… Orice asociație de protecție a animalelor l-ar putea acum acuza pe M.D. Popescu de îndemn la barbarie.\"

n-am înțeles cum poți suda copitele unui cal pe o placă metalică, probabil potcoavele unui cal. însă, ceea ce nu înțeleg este ce caută invocarea vreunei asociații de protecție a animalelor în cazul unei ficțiuni? nu mai poți nici măcar să-ți imaginezi un context precum cel invocat fără să primește amendă? sau chiar închisoare, nu? hai, ca e chiar antologică faza!

cred că așteptam altceva la final, te duci spre stereotip, ceea ce fleoștește un pic dezvoltarea ulterioară. mă amuză personajele astea gen corporatist-consumist-metrosexuale date mai pe culoare locală, evident, cu ouăle de prepeliță care i\'au demențializat pe holiștii români. oricum, foarte relaxant.

deea, dacă nici moartea care îngenunchează cu un copil de mână nu e o chestie vulgar de lacrimogenă... nu mai am ce zice. moartea asta pesonificată la nivelul elementar rupe filmul rău de tot. aici se duce dracu curățenia din notație.

acesta e un text de o mediocritate frapantă. ok, văd o notație scurtă și curată, lucru bun, dar contextul lacrimogen văd că rupe inima cetitorului. moartea cu un copil de mână? figurația ieftină, mai goală decât un nud octogenar pus în mijlocul pieței. iar liniile alea paralele... moartea pe skiuri, n\'am ce spune. mai e cineva cu capul limpede p\'aici?!

gena, armistițiu să fie.

corina, cel puțin \"mutrița\" asta cu romengleza suplinește absența celeilalte, mânca-ț-aș accentu\'! faptul că nu știu engleză mă complexează teribil, mă vei ierta.

mr simon de budoar

fetelor, zău că nu trebuia să recurgeți la o raportare ce include factorul logic în ecuația asta. titlul este pus, fără să fi realizat atunci când l-am pus, ca o capcană. nu vreau să găsesc nimic logic pe turnanta psihologicului feminin, nu\'s chiar nebun D:! cât despre cum vede genericul bărbat feminitatea, gosh, n-avem noi timp să intrîm în subiecte d\'astea. oricum, vă mulțumesc că ați trecut pe-aici, mi-a făcut placere să vă văd mutrițele mirate!

salve, bătrâne david, e bun și un mesaj de-acolo.

ela, îhî, salutări de la redactori și scriitori, habar n-am care-s redactori și care scriitori, dar sunt băieți buni.

anca, râzi tu, râzi! lasă că vezi tu cum tragem centru la periferie!

monica, nu pot spune decât că revista tomis este editată pe banii primăriei constanța. în celelalte privințe... nu mă pot pronunța!
problemele cu site-ul vor fi rezolvate curând.

mulțumim frumos!