herciu

te lua în fiecare dimineață din stația lui 35 de lângă obs. avea genul ăla de privire un bmw ursuleț fuma cu filtru și scotea fumul pe nas înghesuit în autobuz cu țâțele unei blonde

schimb paradis cu viață confort 2 plus diferența nesocotind vechile învățături proștii au ridicat anul trecut câteva mii din pietrele menționate trendul este crescător de aceea

am adormit așteptam nerăbdător dimineața ca pe americani în \'44 ...de parcă aș fi citit despre interpretarea viselor preventiv ele au fost considerate informații clasificate raport

câteodată e bine să crezi într-o poezie necondiționat exact așa cum faci cu aselenizarea lui Armstrong pentru că nimeni în afară de poet nu a văzut vreodată cum arată gândul acela

dacă aș găsi un motiv aș plânge apoi mi-ar fi rușine și aș plânge din nou. sau poate nu. poate am să fumez. așa, sprijinit de marginea numărului ăluia de telefon. îmi e ciudă că

două iubiri un șir obositor de nevoi complementare câteva fire albe și un impecabil control al tristeții de câte ori îmi amintesc timpul se chircește e așa de mic că pot să-l scuip pe

m-am bărbierit am aruncat sticlele goale la container m-am așezat în fotoliu după câteva ezitări ai venit ți-am propus să uităm mi-ai zis să mă duc dracului te urmăresc cum împachetezi cu gesturi

iau spray-ul și fac o ușă pe podea. fata cu ochii desenați pe zid îmi fură culorile și fuge. cu metroul. sub al treilea geam din dreapta. undeva în pasaj, Che în roșu și negru printre afișe

Luca plânge. rănile de pe spate nu se mai vindecă. cineva îl bântuie câteodată. îi povestește de labirint. și de soare. apoi zâmbetul acela sarcastic. de ceară. cei căzuți nu vor moșteni nimic.

vară în oraș - grăbiți printre betoane oamenii de praf iluzia ploii - fântâni arteziene și-o umbră de vânt noapte cu lună – lumină somnoroasă adunată-n cerc

pe Luca îl doare rău capul de-o vreme visează nori. și lupi. privește prin geamul spart răsăritul încape într-un ciob de sticlă plouă. torențial. parcă arde pământul Ana a plecat de o

/niște fotografii / o ceașcă de cafea cu farfurioara plină de mucuri / / cântă janis joplin / după ce se lovește de zid melodia se duce și ea liniștită într-un colț / unde-și pansează rana îmi