Jurnal
Something\'s Gotta Give
1 min lectură·
Mediu
m-am bărbierit am aruncat sticlele goale la container m-am așezat în fotoliu după câteva ezitări ai venit ți-am propus să uităm mi-ai zis să mă duc dracului
te urmăresc cum împachetezi cu gesturi egale calculate camera se dezbracă de amintiri într-un strip - tease absurd îmi vine să vomit mă duc să-mi iau o bere în treacăt îți trag cu ochiul
arunci cu inelul după mine apoi cu scrumiera mă feresc stomacul meu cedează dar nu mai are importanță sunt cel mai fericit bărbat din lume trebuie să fie ceva în toată furia asta
te cer din nou în căsătorie mă privești ca pe un necunoscut care îți place te fixez între pat și dulap
mă prinzi de păr mâna sub tricou sânul tău încape perfect în palma mea mă lovești cu piciorul doare rău îți găsesc buzele mă muști sărutul are gust de sânge simt unghiile tale în spate niște ancore uit să respir ne prăbușim bucuria de a te vedea din nou goală îmi accelerează pulsul inima face bungee – jumping nu te mai uiți la mine doar repeți printre respirații sacadate prostule tu habar n-ai…dar poate de-aia…o să te părăsesc odată și-odată…las că vezi tu
0107
0

la final așteptam mai multă violență, mai mult zgomot, mai multă împotrivire, mai multe gesturi animalice.
un poem caracterizant.
felicitări.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica