176

te ( mai ) citim pe ecrane reci cu lumina albastră codrii și lacurile strălucesc în photoshop Luceafărul este redus la un hyperlink pe care îl accesăm grăbiți între două notificări tu ai vorbit cu timpul ca și cum ar fi fost o rană deschisă noi îl comprimăm în fișiere și-l punem deoparte în cloud pentru tine, limba era o patrie la noi, cuvintele sunt obosite, se așază strâmb în propoziții și cer pauze lungi ca niște muncitori fără ideal. ai fost probabil prea mare și prea singur pentru mulțimea care te rostește acum doar la sărbători. nu te întreb nimic doar îți spun că din când în când un vers de-al tău ne oprește din a deveni complet idioți.