Constantin Delca

muzica vecinilor transpirând prin pereți un cult movie încremenit din download la 99% tabloul care nu vrea să atârne drept zborul cu avionul aspiratorul cu rotițele stricate mirosul de varză

coapsele tale închipuiau o arcă divină plutind în amurg trasă de doi cai năzdrăvani unul roib celălalt murg te mângâiam pe frunte cu petale

e dificilă dacă te-ai contaminat primul simptom al bolii e disperarea și îndată ce se manifestă ceilalți te declară pierdut pe cărările

în albul lăptos al acestei hârtii sunt o pasăre rătăcită în ceață dar toate morțile s-au născut toate viețile s-au trăit toate nașterile s-au murit îmi cunoaște jucăriile șchiopătatul

îndrăgostit de muțenia voastră seducătoare fachir slăbănog adormit pe covor vă aștept să-mi spălați așternuturile pătate de ketchup să-mi răzuiți jegul de pe spinare îmbăiat în terme

strivit sub greutatea aerului descompus creierul meu supurează realitatea cu sânge ghemuit în propria neputință ca un fetus în uterul morții redescopăr pe întuneric limba uitată a bătrânilor

o întâlnești în diminețile răcoroase de vară are trupul subțire și chipul familiar se așază lângă tine o privești emoționat ea îți surâde slab alteori o zărești trecând din compartiment în

în fiecare zi adun giuvaerele frunților și le îndes în câțiva saci captez în sticluțe untdelemnul icoanelor spre seară împachetez mătăsurile

în patria mea de cuvinte palmieri strigă către cer foamea de vers întors către sânge se meșteresc chitări monumentale din

când luna răsare ca în romanele gotice mă furișez peste zidul paradisului pierdut cu tălpile goale calc iarba verde a adevărului cu roua învierii se amestecă sângele meu stafii ipohondre

vând himere pe nimic (inclusiv tva) colecționez obiecte fără proprietar descopăr memorii izgonite stau la coadă la dumnezeu

autoportretul se realizează prin lovirea furibundă a feței de un zid până când encefalul se face fărâme răsuflarea se lichefiază varul devine mască a extrovertirii și singurătatea rămâne

am aruncat la gunoi creioanele pixurile caietele mașina de scris calculatorul nerăbdător am agățat o sfoară lungă și subțire de capătul ascuțit al cerului febril am schițat semnul crucii în

oglinzile aceste ape înghețate ale realului sunt martorele amuzate și pline de sarcasm ale schimbării noastre perpetue ne

intrarea a fost un fiasco monumental a privit peste umăr ca nevasta lui lot s-a împiedicat de servieta în care își căra recuzita a căzut pe scenă în hohotele audienței care drept urmare l-a

împietrire de esențe neștiute de vulturi ca niște lacrimi pierdute de îngeri căzuți printre oameni pândă a clipei unice dintre bătăile surde ale inimii

fotograf de cuvinte amator mă recomand modest îmi place să lucrez mai ales seara folosesc un soi de bizar mecanism artizanal care se reglează și se perfecționează fără întrerupere un aparat la

dimineața aceasta e mai obișnuită decât un câine mort spânzurând de o ramură și nu îmi oferă nici măcar umbra unei idei dar nu contează azi