muzica vecinilor transpirând prin pereți
un cult movie încremenit din download la 99%
tabloul care nu vrea să atârne drept
zborul cu avionul
aspiratorul cu rotițele stricate
mirosul de varză
în albul lăptos al acestei hârtii
sunt o pasăre rătăcită în ceață
dar
toate morțile s-au născut
toate viețile s-au trăit
toate nașterile s-au murit
îmi cunoaște jucăriile
șchiopătatul
îndrăgostit de muțenia voastră seducătoare
fachir slăbănog adormit pe covor
vă aștept să-mi spălați așternuturile pătate de ketchup
să-mi răzuiți jegul de pe spinare
îmbăiat în terme
strivit sub greutatea aerului descompus
creierul meu supurează realitatea cu sânge
ghemuit în propria neputință
ca un fetus în uterul morții
redescopăr pe întuneric
limba uitată a bătrânilor
o întâlnești în diminețile răcoroase de vară
are trupul subțire și chipul familiar
se așază lângă tine
o privești emoționat
ea îți surâde slab
alteori o zărești trecând din compartiment în
când luna răsare ca în romanele gotice
mă furișez peste zidul paradisului pierdut
cu tălpile goale
calc iarba verde a adevărului
cu roua învierii se amestecă sângele meu
stafii ipohondre
autoportretul
se realizează prin lovirea furibundă a feței de un zid
până când
encefalul se face fărâme
răsuflarea se lichefiază
varul devine mască a extrovertirii
și singurătatea rămâne
am aruncat la gunoi
creioanele pixurile caietele
mașina de scris calculatorul
nerăbdător am agățat o sfoară
lungă și subțire
de capătul ascuțit al cerului
febril am schițat semnul crucii în
intrarea a fost un fiasco monumental
a privit peste umăr ca nevasta lui lot
s-a împiedicat de servieta în care își căra recuzita
a căzut pe scenă în hohotele audienței
care drept urmare l-a
împietrire de esențe neștiute de vulturi
ca niște lacrimi pierdute de îngeri căzuți printre oameni
pândă a clipei unice dintre bătăile surde ale inimii
fotograf de cuvinte amator
mă recomand modest
îmi place să lucrez mai ales seara
folosesc un soi de bizar mecanism artizanal
care se reglează și se perfecționează fără întrerupere
un aparat la