Poezie
aia din tren
1 min lectură·
Mediu
o întâlnești în diminețile răcoroase de vară
are trupul subțire și chipul familiar
se așază lângă tine
o privești emoționat
ea îți surâde slab
alteori o zărești trecând din compartiment în compartiment
în căutarea un loc liber
când nu o vezi
îi simți prezența într-o stație aproape pustie
unde nu coboară nimeni
în spatele unei uși închise
dincolo de fereastra prin care privești
într-o șoaptă pe care nu o înțelegi
uneori apare în ușă
șoptindu-ți numele languros
sau te așteaptă să cobori într-o stație aproape pustie
însă mai întotdeauna
te privește străin prin fereastră
002806
0