îngerul

oooo. ce misto. sunt probleme de ritm putin. in penultima strofa asa mi se pare. mi-a placut finalul. adica face toti banii finalul.

alboo-ule, te salut.
:)

Un parfum de belle époque pe trupul senzual al unei poeme bine strunite din harnașamentul rimei și ritmului. Plăcut.

tot partea de sfarsit mi-a placut si mie. chiar daca e bine orchestrat, nu stiu de ce am o retinere la rime. de pilda la prima strofa

cum te iveai, sălbatică dar caldă
precum lumina de sub jaluzeaua trasă
prea brusc în dimineața răcoroasă
simții cum nimbu-ți sufletul mi-l scaldă

intre primul vers si ultimul, diferenta de timpi verbali mi se pare fortata ca sa iasa ritmul.

Mulțumesc de vizite și comentarii. Imperfecținile de ritm există nu pentru că n-am putut să le evit, pentru că n-aș fi capabil să respect metrica, nici pentru că le-am calculat cu vreun scop ascuns, purtător de semnificații oculte, ci pentru că nu mă interesează o prozodie perfectă. Să scriu așa ar însemna să ma iau mult prea în serios, ceea ce nu prea mi se întâmplă. Eu scriu în vers semi-liber, dacă vreți, dar cu rimă. Cum făcea mai demult Arghezi sau mai recent, stiu eu ...?, Mușina. Nea Leo, ritmul nu mi-a provocat insomnii, nici nu m-a făcutără să recurg la stratageme așa de ușurele. As fi putut să spun \"cum te iviși ... simții\" sau \"cum te iveai ... simțeam\" fără să afectez ritmul. Mulțam tuturor și la bună citire.

Finalul este un excelent discurs concentrat filosofic în jurul condiției umane:
și te-am privit și te-am lăsat și-am plâns
că ești, dar nu exiști îndeajuns

Superb poem!
Bravo!

Vad tarziu comentariul. Iti multumesc mult.