Poezie
metamorfoza
2 min lectură·
Mediu
bătrânul avea picioare de lut
era singurul ale cărui picioare creșteau din pământ
nu se știe cine îl plantase acolo pe bătrân
el avea pielea ca pergamentul scrisă
cu vene violet și cu capilare roșii
și cu pete maronii ceea ce se citea
pe chipul bătrânului și din întreaga lui imagine
era ceva neinteligibil o poliloghie
de fapt chiar asta era bătrânul și nimic mai mult, un discurs răsucit în el însuși cu literele încârligate
o țesătură de glossolalii
bătrânul flutura în vânt legat cu lanțuri de o piatră
și se plia de sus în jos într-o mătanie niciodată reușită
luată de la capăt schițată prevăzută anticipată sugerată care se curma întotdeauna cu un vaier
ai fi zis că din trupul bătrânului curgea sânge
dar te-ai fi înșelat căci bătrânul nu conținea
decât cerneală roșie care i se usca uneori pe unghiile lungi și ascuțite
el își înfrumuseța periodic pieptul și fața cu benzi fractale cvintuple de cerneală roșie
bătrânul era ca un manuscris medieval cu florilegii roșii
într-o zi s-a tras în bătrân cu tije de crin
care intrau în corpul lui până ce se propteau în petale
și pielea bătrânului s-a albit de petale de crin
după care el însuși a reușit o mătanie perfectă
închizându-se ca o floare și ca o carte și ca o pleoapă
și din clipa aceea nimeni nu l-a mai văzut pe bătrân
076902
0
cred că voi corecta eu la pergamenteul (pergamentul), ca să se păstreze \"stelilegiul\" roșu dat pt cum ai ieșit din povestea scriitorului, dizolvându-l. așa cum ni se cam întâmplă tuturor.
Ela