Simon Ajarescu
Există unii oameni pentru care viețuirea cade sub alte imperative decât pentru majoritatea. Oameni care se trezesc si se culcă întru poezie. Oameni pe care îi frământă nu problema pâinii de toate
Eminescu și țiganii
Câtă indignare pe dl Mihai Tociu în fața articolului dlui Vasile Ionescu! Pasă-mi-te, dl Ionescu a îndrăznit să susțină că Eminescu n-a avut sentimente antițigănești și să speculeze un pic despre
[cât mi-aș dori]
cât mi-aș dori să mă-nnoiesc în ochii mei și cât să plec aș vrea din mine însumi ca într-un lent înot fără de țintă când simți că tărmul l-ai lăsat departe și cât aș vrea ca eu să fiu un
nostalgică
dacă aș mai trăi o dată aceeași viață aș acorda mai multă atenție diferenței dintre salam și mezel
moment urban
trec trei căruțe pline cu fier vechi ducând la cimitir calorifere miroase a fasole și-a curechi a mitilic și-a alte somnifere curg ochi pe stradă vag tumefiați în vantul rece năclait de
autocritică
ești bătrân și chel recunoaște-o spune-ți clar ioan albu ești bătrân chel și neinteresant strâmbi din nas la toate faci mofturi dacă ai fi fotbalist ai face până și blaturi nu se mai poate
panică & speranță
gogu n-are țigări gogu urlă la mă-sa să-i dea bani de mahoarcă tatăl lui gogu zice eu pensia mea nu ți-o voi da mă-sa plânge cu lacrimi de sânge gogu taie mușcatele de la fereastră pe care le
La Pelicani
Subsemnatul, Ion Gabure, declar următoarele În sara zilei de 24 la caderea nopții mă aflam la barul La pelicani din comună. Nu este adevărat că băusem pentru că nu mai aveam cont la bar fiindcă
întâmplări din realitatea mediată
Niță Paraschiv stătea cu coatele pe gardul de tabla incinsa. La ce s-o fi gândit, nimeni nu știe, că Niță Paraschiv nu era omul care să își împărtășească așa ușor gândurile. Cu toate acestea, este
Istoria conflictului unui călugăr răspopit din deșertul american cu o bandă de legionari
Am găsit rândurile care urmează pe situl ziarului Gândul. Ele constituie comentariul unui \"călugăr Teofil\" la un articol de C.T. Popescu. Bine înțeles, comentariul nu are nici o legătură cu
sictir
poetlui ioan albu îi vine din când în când să-și bage pulele în toate pentru că vrea să se lase de fumat să-și găsească o chirie mai ieftină să iasă odată din mizerie dar cu toate acestea el
Plouă
Ai zice că milioane de zei se pișă pe noi Să-i tragem de pipi să cadă din ceruri în cap!
netul care ucide
Cezar, privindu-și asasinul, spuse: \"Și tu, fiul meu Brut!...\". La care acesta răspunse: \"Greșit, eu sunt fiul tău net!\".
basm
Ieși din bunget in amiaza mare Măi frate, ce să vezi tu, să rupsese tot De la irimă la rărunchi pân coșul pieptului Nămetenia, cât colo să-l facă miș-fărămiș Și mai multe nu Dete în stânga,
la tecuci
situațiunea
Prietenii mă îndeamnă Să expun baba la nuditatea violenței Să o iau de gât și să-i spun Babă tâmpită Nu mai îmi tot face tu programe idioate Că nu ești patidul Și nici poporul
devreme
mi-am început dimineața forțat cu o liturghie slavă în cap după ce am visat în franțuzește acum sunt singur și am numai trei griji: Buddha, cafeaua și țigara
situațiunea
mi-am distrus hainele mi-am băut banii mă scot din sărite americanii și n-am nici țigări în mă-sa pe gheață
despre interacțiunea regnurilor
Poetul avu revelația unui urinat liniștit În boscheții din care creșteau mure Și țâșni cu viteză într-acolo Foarte preocupat de sănătatea mediului înconjurător Drept pentru care la Început nu
weltschmertz
astăzi sunt atât de dezgustat încât mi se par toate femeile urâte toate berile proaste carnea tristă și nici o carte citită
eu și cu Dumnezeu
în orașul devastat de căderea serii strecurându-mă printre razele calde l-am văzut pe bunul Dumnezeu poate v-ați aștepta să spun că ieșise la plimbare sau să spun că era ca unul dintre
metempsihoză
nu m-au bătut vânturi, nu m-au spălat ploi n-am înfruntat fiarele mării, nici pe ale văzduhului nici târâtoarele peșterilor. nu ne-am întâlnit goi sau doar înveliți în blănuri pe tărâmuri
scriu cum respir sau sunt barbat
trebuie să fut ceva, eu fut cum respir o, sunt bărbat puternic, cu pulpe de piatră și mă voi împreuna la nevoie și cu gălețile, ba chiar cu scorburile acestor copaci de care mă țin când poezia mă
clasicism de baltă
cică un broscoi de baltă cu o voce foarte naltă glăsuia ades prin papuri încordându-se din prapuri cum că-i plin de izme crețe pe sub poduri și podețe și-unde dai, un\' te sucești tot de izme
