basm

Ieși din bunget in amiaza mare Măi frate, ce să vezi tu, să rupsese tot De la irimă la rărunchi pân coșul pieptului Nămetenia, cât colo să-l facă miș-fărămiș Și mai multe nu Dete în stânga, dete în dreapta, nu și pace Deauna șăzu și plânse cu lacrimi de sânge Și unde pica lacrima Pica și mărgaritul roșu ca sângele Cât oul de porumb ’ce doamne, câtu-i fi ceriul de nalt și pământul de lat și marea de adâncă pă lumea ailaltă și mai departe nu-i ca fățărnicia omului de mare nici ca răutatea ci-și trásă un cerc în juru-i si-ncepu a ceti rugăciuni cu metanii și îi veni milostenia că plesni nămetenia și ieși duhul rău dintrânsul iară el îl spălă în lapte și-i dădu să bea apă neîncepută de la un izvor de păste șapte dealuri și-apoi ’ce hai să fim frați de cruce și unde-a fi unu, a fi si celant, de-amu nainte și iac-așa plecară și colindară păste mări și păste hotară de-or mai fi colindând și acuma de nu s-or fi săturat de răul lumii