ioan albu

Amber, tu ești o fată care știe ce vrea ești sr account manager câștigi $80000 pe an negociezi abil, mai lași, mai dai, ești de acord cu ce spun atunci când crezi că am spus ceva mai deosebit cu

ce minunat este când ratezi ceva știi că nimic n-o să se schimbe că ești același , cel care ai fost și înainte mereu egal cu sine și când ai ratat totul ai păstrat totul

Ultimul număr al Dilemei Vechi (pe care l-am putut eu citi pe internet) are ca temă clișeele privind identitatea românilor. Provocat de unele dintre aceste clișee scriu acest text și la ele îmi

Ai zice că milioane de zei se pișă pe noi Să-i tragem de pipi să cadă din ceruri în cap!

jacqueline locuiește atât de departe încât graiul nu-și are rostul nici din gură, nici din carte jacqueline are un motan care mă face gelos - azi noapte din cauza asta am fost întors pe dos - ce

Cătând prin geam la infloriți lilieci Mi se păru că te zăresc cum treci Sub flori și albe și liliachii Rămase praf văzându-te că vii Nu te-am zărit, mai mult eu te-am simțit În ceasul de

toamnă... vagabonzii au dispărut ca păsările călătoare cu corturile lor și sacii de dormit toamnă... în straie țipătoare cu ornamente asiatice, pestrițe de acum îmi vor răsuna în cap

Ci în cea de-a 1003-a noapte, după ce sultanul Șahriar îndeplini cu Șeherezada toate cele cuvenite, îi spuse: -O, Șeherezada! Mai dulce ca mierea îți sunt vorbele și mai îmbătătoare decât iasomia!

ce mișto sunt o, ce profund zece poeme mă scurmă prin fund ah, cât de bine-i când ele direct neobosite îmi intră în rect

Teo leagă în curele urechi blegi și mahmudele scotând artefacte din ele el descoperă curând pelicani ce stau la rând pelicanguri cu marsupii de culoarea blănii vulpii dar răspunde pe

când Teo își lustruiește casca Guștu se uită mirat din colțul său mai clănțănind din fălci o muscă mai scărpinându-se de pureci Guștu nu își lustruiește coiful pentru că este patruped el nici

deșteptarea ca un rânjet de balaur aurit toate visele sunt sparte pe tavanul degradat curg din ele zbateri moarte-n zbor planat parcă încă-s viu și n-am murit parcă ceasul bate sumbru a

nici n-am plecat aici nu va ploua vreodată în lucruri irizate de agată iubiri bruiază parcul sfărâmat nici un nebun pe bănci nu-i răstignit și ce căldură mucedă jilavă cu revărsări de vegetal

cea mai mare realizare poetică a mea este poetul Ioan Albu în chiar această secundă în care scrie că cea mai mare realizare poetică a lui sunt eu

gogu n-are țigări gogu urlă la mă-sa să-i dea bani de mahoarcă tatăl lui gogu zice eu pensia mea nu ți-o voi da mă-sa plânge cu lacrimi de sânge gogu taie mușcatele de la fereastră pe care le

În propria încercarea noastră de a ne interpreta istoria națională există două două erori logice importante. Una este un sofism, cealaltă un paralogism care ține de un tip structural de teoretizare,

Iubit-o, și iar, am venit Din crâșmă și numai suport Deschide că am în picioare Pantofiii, de mort Dă drumul, deschide adorat-o M-ă latră un cîine blănos Dă drumul la ușă că ăsta Mă mușcă de