ioan albu

Nu-mi dădeam seama cum s-ar putea ieși din scena anterioară, cu introducerea penibilă la petrecere. Iată însă că se iese foarte simplu, fără nici o sforțare epică, grație personajului feminin care are forța puțin nesimțită de a pune lucrurile în mișcare. Țin să spun că personajul mi se pare absolut veridic iar discursul ei este tot la ce te-ai putea aștepta de la o asemenea făptură minunată, atinsă de un romantism umoral. Scriitura mi se pare bine adecvată subiectului, deși încă mai vehiculează fraze semipreparate precum \"scârțâi din toate încheieturile\" sau \"complicații inutile\". Ãstea sunt automatisme ale limbajului curent și nu e bine că ne vin pe limbă automat, ar trebui să fim mai atenți și să controlăm limbajul, nu să-l lăsăm să ne controleze. Ceea ce în opinia mea face meritul principal al celor două fragmente este ușurința cu care autorul știe să trezească în cititor sentimentul penibilului, al jenei, al simțitului prost. Personajul narativ se arată a fi un personaj foarte self-consicious, cu alergie la penibil și la ridicol (penibilul cu haz); el are oroare de a fi în centrul atenției, căutând tot timpul un anonimat fizic sau cultivând cu predilecție spațiile mici, închise, intime. Un personaj care preferă grupurile foarte mici, de cunoscuți și care se simte deodată ne în largul lui când e plasat între necunoscuți și în grupuri mai mari. Practic, un timid cu bun simț excesiv. Din acest fond, asociat problemei principale, care deocamdată e relația în pioneze cu Magda, se poate deduce dezvoltarea conflictului pe mai departe. Eu sper totuși să fiu un oracol prost și îi doresc lui Gelu să mă surprindă.

dacă atât autorul unui text cât și steluțarii care l-au însemnat sunt de acord cu eliminarea stelelor, nu văd de ce editorii nu le-ar scoate. nu văd de ce editorii trebuie să se pună luntre și punte în contra unor cereri care nu contrazic nici un regulament. în condițiile de față nu văd nici un motiv pentru care editorii n-ar fi putut scoate stelele cel puțin la acest text.

apoi aș mai dori să fac o mețiune: fragmentul din regulament care se referă la acordarea de steluțe aceluiași autor nu este o PRESCRIPȚIE: el nici nu obligă la nimic, nici nu interzice ceva. este o simplă recomandare,iar RECOMANDÃRILE NU POT FI ÎNCÃLCATE. așadar, toată discuția este în plus. carmen visalon poate da, argumentat, stele numai unui singur autor, dacă dorește (și există pe site autori care au fiecare text înstelat, nu e o absurditate ideea că s-ar putea ca un autor să posteze numai texte demne de înstelat). atât cu privire la respectarea regulamentului.

cât privește discuțiile despre prietenia celor două autoare, despre motivațiile personale pe care una le are sau nu pentru a acorda steluțe celeilalte, întrucât nu privesc nici textul, nici regulamentul, sunt offtopic. ele nu ajută nici la îmbunătățirea calității literaturii de pe site, nici la îmbunătățirea regulamentului, care asigură cadrul formal necesar creării de literatură de calitate. ele nu ajută la nimic. se tot agită prin aer sintagme ca \"imaginea siteului\" și cum este ea afectată. imaginea siteului nu e dată de stele în nici un caz, ci de calitatea textelor și valoarea autorilor. așadar cel mai bun militantism este preocuparea de a scrie texte valoroase și de a comenta constructiv.

Eu am făcut ochi pe echipă prin \'83, în ciuda faptului că tata nu e stelist. Bătrânul meu este microbist. Se uită până și la un meci de divizia C, pe care îl preferă oricărui alt program de televiziune. De ținut el ține cu orice echipă la care e Lucescu dar mai ales cu Poli Iași, el fiind ieșean. Sigur că el m-a dus la stadion prima dată, la meciul echipei locale, Minerul Comănești, unde am jucat și eu la juniori 3, ca mijlocaș la închidere și fundaș central. Țin cu Steaua, așadar, de când îmi aduc aminte, de când îmi desenam cu șablon și pastă de dinți nr. 7 și, mai târziu, nr. 10. Exact ca dv., domnule Hălălău, fac și eu: vociferez, zbier, mă iau cu mâinile de păr, mă tăvălesc pe jos și îmi pierd mințile când dă Steaua gol, când elimină câte o Valencia, la fel ca și atunci când ia Steaua gol sau când e eliminată de o echipă ca Boro. Eu într-o cameră, tata în alta. Ne bucurăm împrună numai la meciurile naționalei. Hai Steaua!

Nicoleta Iuhoș,
a fost, într-adevăr, o supărare temporară. despre blonde, numai de bine. mulțumesc pentru felicitări.

Mardale Stefan,
nu prea ți-am înțeles comentariul, dar nu-i bai, nu-i așa? te mai aștept.

Gabriela Ungureanu,
neprihănit să fiu cum fuse Iov?
să-mi fie jalea fără de istov?
nu m-aș umfla în pene chiar atât,
dar aș muri cu jalea mea de gât.

Stefan Ciobanu,
numai bine. problema cu nr 666 e că e de la un telefon public :)

Ciurtin Octavian Sergiu,
e crucea mea și fac ce vreau pe ea.

Diana Bianca Ciurtin,
eu am decis să fiu orgolios, în loc să fiu resemnat.

Folea Maria,
m-a amuzat închipuirea ta despre doamne-doamne cu papuci cu toc. nu e tocmai kosher.

Negru Vladimir,
sigur că am mizat pe un fel de ludic, ca să nu mă iau prea tare în serios. nu cred că prea mult, nu cred că sunt chiar așa de ghiduș. vorba lui Țuțea, la rangul meu intelectual (:D)eu nu pot fi altfel decât grav :)

Mircea Lăcătuș,
(excelența voastră)
comentariul dvs e cel mai în ton cu ideile mele. așa este, cum spuneți.

Șerban Axinte,
neconvingător o fi textul asta. fabulă, nu. fabula e cu animale. tocmai ai comis o blasfemie.

Sergiu Balaes,
sunt primul care să recunosc că poemul nu e stralucit. (știu foarte bine și de ce, știam dinainte de a-l scrie că nu va ieși mare lucru).

Narcisism și distrugere! Ți-ai dori să fii frumoasă, dar ai dori în același timp să distrugi frumosul (cea mai frumoasă floare, cel mai frumos sân). Pare o chestie maniacală. Nu pot remarca decât
Să otrăvesc cel mai misterios tărâm,
Fără remușcări aș putea să sfărâm
Cu o sărutare cel mai frumos sân.

nu e Ciupureanu pe care-l stiu din carti, dar e indubitabil ceva din el in parodia asta. lasand la o parte intentia parodica, textul e interesant de sine statator. e scris aproape fara mestesug, dar tocmai de aia n-are balast si nu suna fals (cu o exceptie pe care o trec sub tacere). ideea mi se pare exceptionala. defectul poemului e ca e 'privat', nu se poate intelege daca nu stii ca vorbele sunt adresate de un tata poet fiului poet.

slab, concetatene. primele doua versuri sunt penibile, de la "si ma omori..." pana la "sa banui" iar e penibil, restul e prozaic si fara feeling. metafora fumatului, joint, tigara care se stinge din cand in cand e asa de saracacioasa si de fumata si de facila ca ti se face jena. totul e inecat in banalitate, intr-o oralitate lipsita de stil. oi fi prins o zi proasta, ca tragi cu gloante oarbe.

referinta explicita la Ionel Tudorache n-are rost, dat fiind titlul. poemul pare putin incoerent, intre alunecarea pe faleza de la Galati la Braila, fuga de politie, coama leilor jigariti. si cutitele Brailei. din Chercea, din Brailita. dar e asa cum trebuie sa fie. din Braila cutitelor nu se iese. poti sa scoti cutitele din Braila, dar nu Braila din cutite, nu-i asa?

duhul trist al poeziei imparte umarul stang cu duhul ispitei, daca nu ma-nsel. ingerul pazitur sade pe umarul drept. sa fie poezia asa de dionisiaca?

nu pricep ce se intampla. poate cineva sa-mi explice?
cum se face ca textul meu are un alt titlu decat cel pe care i l-am pus eu si cum se face ca e trecut la categoria textelor ce contin cuvinte obscene?
CARE sunt acestea?

Ma bucur ca ati lasat acest semn.

Stiam ca e in faza terminala de la o prietena comuna, dar nu ma asteptatm sa se duca asa de repede. Sa-i fie tarana usoara!

sper ca dl Firica sa posteze in orice moment un text cu titlul "zvonurile despre moartea mea sunt exagerate". mie nu-mi vine sa cred ca e adevarat.

Dumnezeu s-o odihneasca. evocarea ta mi-a adancit tristetea.

ingrozitor. sa-i fie tarana usoara

care vasa zica, aievea, albina, apa sunt dacice ... multumesc pentru recenzie, altfel as fi putut cumpara dicationarul asta.

Am vrut sa cumpar si eu cartea din Satna, locul unde a tinut Buddha prima predica. A trebuit sa abandonez, dar am cumparat-o mai tarziu in Darjeeling. Daca tot ati inceput sa-i faceti publicitate, ma gandesc ca n-ar fi rau sa publicati fragmente in traducere din tratatul lui Dharmakirti.

eu cand recitesc mai e cum mai e, dar cand re-citesc ras-citesc de-a binelea. dumneavoastra?

ar mai fi si posibilitatea sa nu cada deloc, eu zic ca nu-i tocmai nula, in functie de cartier

Fals. Politic vorbind exista doua concepte de natiune diferite, un concept civic (de origine franceza) si unul etnic (hai sa-i spunem german, herderian). Dvs luati in calcul numai pe primul; in timp ca, la noi, cel operational in mentalul colectiv e cel de-al doilea. Toata lupta politica a romanilor transilvaneni din secolul al 19-lea, de la pasopt incoa', e lupta contra conceptului civic de natiune, pe care voiau sa-l impuna maghiarii (o natiune civica, dar de limba maghiara, sanchi!) si pentru cel etnic, cu care se gandeau pe sine romanii; neputand altfel, pentru ca nu cred ca ar fi protestat la fel de intens contra unei natiuni civice ungare, dar de limba romana :).