La Brăila-n port

un soi de pastisa dupa margineanu imi place

imi place experimentul invelisul rezultat prin flexibilitate coprezentele de precedenta pana acuma am citit numai autori ranceziti zaharisiti si magiun poetic
am ocazia sa ma bucur de tatele de piatra dar ai de doua ori o noapte metalica poate poti s-o faci sa dispara

deci 3 autori pe prima pagina din 50
e un inceput pentru agonia

reteta "optzecista" este utilizata din punct de vedere tehnic foarte bine ,dar apropierele de vedetele acestui "cotidienism" sunt prea evidente,nu vad nici o urma de experiment ,doar un teribilism superficial,copier/coller ...
multe fraze nu au nici un sens ,cât as vrea sa le caut un parfum suprarealist ,o lipsa totala de univers personal ,o apropiere diluata între epoci :ce are "elefantul budist"(în final) cu "picioarele Cleopatrei" ... ?
versuri lungi ,obositoare :
"cine sîntem noi căutîndu-l pe

Rimbaud. că Brăila doarme ziua în blana leilor


Brăila doarme ziua în cuțitele noastre

înapoi în stuf sub bocancul Jandarmului

care ne umple de frig. înapoi în Brăila că

Moartea ne urmărește prin Cheile Bicazului

Moartea ne amendează în Piatra Neamț înapoi"
Dadaistii erau ceva mai înzestrati la amestecurile spectaculare de cuvinte si idei ,poezia nu vine lesne spre el,acest autor se joaca probabil cu nervii inspiratiei ,o biciuieste, utilizeaza obiecte transante (" doarme ziua în cuțitele noastre"),taie si spânzura deci fara folos ...
anti-poezia este uneori poezie ,dar aici suntem pe o ciorna nevinovata ...

de două ori și noaptea galbenă, nu doar cea metalică, e o repetiție prin care am vrut să fac o legătură :)
mersi.

în general, unde întâlnesc (mă refer la scriitura actuală) "cuțit" în text, renunț să mai citesc; și site_ul și tipăriturile abundă de cuțite, lame, felii (de te-miri-ce: aer, lună, suflet, frica propriei găini...), răni reale sau (mai mult ca sigur) imaginare, deși convulsiile s-ar putea să fie autentice.

de asemenea, cum pe autor mi-l aminteam pasionat (printre altele, desigur) și de "Cuțitul în apă" (sper că memoria nu îmi joacă feste, am reținut corect că tu ești acela :) ), am început lectura destul de circumspect.

pentru ca, la final (unde am ajuns fără întrerupere), să îmi spun: este și nu este la fel; cu alte cuvinte: reia (teme, motive, mituri), dar nu repetă; iar mai mult nici nu-i poți pretinde unui autor; prin urmare, condiția de bază a poeziei este întrunită.

desigur, totul se poate discuta apoi; afirma, nega; și aceasta sub raport estetic; însă nu poate fi contestată materia primă a poeziei.


construcții, simboluri șamd - voi lăsa altora păcerea de a vorbi despre; eu evidențiez în mod particular ce mi-a plăcut mie: atemporalul; ieșirea din cuantificarea succesiunii; ca și cum România (înclin să cred că așa și este; sau mai rău - se regresează) a încremenit cumva în timp; iar ceea ce obișnuiam a numi "farmecul mahalalei" s-a generalizat, provincia devenind cu mici excepții în întregul ei o mahala; aici, desigur, particularizat (prin contrast: mic - mare) de curgerea fluviului [amintind cu subtilitate de Jean Bart și al său Europolis; mai ales prin perechea iluzie (preambul) - eșec (final)].

doamnă Angelica, nu pot decît să mă bucur văzînd progresul pe care l-ați făcut în domeniul analizei și criticii literare. dacă în ultimul dvs pasaj critic Daniel Craig era un poet modern, de această dată generația 80 este un curent literar nu un scenariu de film. Nicky ar fi mîndru de dvs, doamnă Angelica.

Vasile, eu sînt ăla cucuțitele, așa este. mai mult, o să rămîn la fel de consecvent, promit să nu trec niciodată lalame. :)
mă bucur că ai înțeles ce am făcut aici. mersi.

aveti dreptul legitim de a nu aprecia "magiunul "poetic,dar pentru cineva atât de exigent ar trebui ,pentru a va aprecia si lua în consideratie ,sa ne demonstrati de ce ati ales între "magiun" si "fesele "(citez :"cine sîntem noi cu mîinile pe cururi reci "din varianta de "manea" a lui A.P.?)
Suprarealistii si dadaistii si nu numai ei ,au inventat demult si depasit aceasta maniera de a persifla "magiunul"...nu mai vorbim de Villon ori Rabelais ...deci unde este noutatea ?
Aceasta ar fi marea revolutie literara asteptata de noi toti ? Marea surpriza ?
Find foarte exigent, ne dati de înteles ca sunteti recunoscut de critica literara ,ca volumele dvs.au creat o mare surpriza si ca deci va puteti permite sa deveniti un mare SFATUITOR ...poate nu ar fi rau sa aveti deja curajul de a semna cu numele dvs.real ,daca tot sunteti un scriitor important ... noi suntem gata sa va aplaudam... banuiesc ca pentru dvs. literatura începe cu secolul 20,ca Ronsard este "magiun" etc etc Magiunul unora(la prima vedere) contine sclipirea geniului,în acest fel Timpul i-a retinut si mentinut în sertarele gloriei autentice ...Desi "revolutionari",unii (multi se vor recunoaste) de pe acest site nu suporta polemica ...astept represaliile cu care am fost obisnuiti ,în loc de opere veritabile,recoltam injurii...eu am avut onestitatea de a va acorda o stea si nu-mi voi schimba atitudinea,cum vi s-a întâmplat nu demult ...

imi aminteste de club
e frumos, e-vi-dent.

mulțumesc pentru opinii Ioan Albu și Dorin Cozan.

E un text care la mine nu a ajuns. Putea să se oprească după o strofă, două sau nouă, nu ar fi făcut diferența pentru că în realitate nu exprimă mai nimic - pentru mine. E ușor presărat cu tentative de „consecvență” - dar care eșuează lamentabil - doar de dragul de a mai arunca la bătaie câte o imagine nouă, care mai mult fragmentează decât să adauge ceva. Acum 10 ani nu m-aș fi gândit că aș putea vreodată să rezonez cu optica lui Nache Mamier Angela. Întâmplător sau poate nu, mă identific cu ea. Cât despre „cuțitul” din Brăila, pare mai degrabă băgat în poem din dorința de a compensa lipsuri calitative evidente. Noroc că am amintiri frumoase cu un cuțitar din Brăila cu care m-am bătut cu mulți ani în urmă în Kilometrul 5; altfel elementul cuțitului îmi strica percepția despre Brăila.