octav luca simota

n-o să scapi niciodată sunt ca râia sifilisul păduchii lați flegma verde a tbc-istului de mine o să te lovești pe stradă în casă cameră baie wc dormitor pat dulap frigider garaj supermarket

dar dacă noaptea înseamnă clar de lună a te gândi la nimic a ce visez a trage draperiile peste tot ce a fost pentru mine cel prea ratat cum sună asta ceva de groază infect parcă un ratat poate

îmi amintesc bine te cheamă ann de altfel nu am pomenit nimic despre temperamentul tău eu am să ațipesc puțin într-un fotoliu consider că viața este extraordinar de plicticoasă în compania unui

citeam o poemă mai veche zic să scot ceva din ea balast două trei patetisme două trei versuri slabe gen chipul mamei infinit acum când totul este așa frumos bla bla bla bla ziceam s-o

ce să zic că nici eu nu știu e adevarat îs un tip modest cuminte ascultător băiat bun la toate gospodar cinstit fac masaje erotice împachetez cadourile frumos de crăciun mă pricep la cozonaci la

[губка] - rânjet critic garnisit cu referințe aș putea începe cu IMDb dacă b ar fi мягкий знак din păcate

trăiesc momente plăcute draga mea îmi aduc aminte mirosul de jasmin de fiecare tricou ud fiecare sărut lumea ca o palmă mușcată fumez liniștit acum îmi pot alege de abia acum îmi

toate amintirile ceasul de la cazino gara de la sinaia joi seara arșița verii se îndepărtează tunel efect de tunel trec umbre nu vreau nimic nu știu ce vreau nu vreau ce doresc cum se dorește

e drept ann poate să macine sentimente se înțelege trăia din litere se hrănea cu litere când o îmbrățișam se stingeau lumânările unele treburi erau de la sine înțelese era evul mediu evul

în anumite momente simt briza pentru mulți este o severă apăsare pentru mine o lentă amintire severă apăsare lentă amintire poate lentă amintire severă apăsare posibilitatea de a te izola

aș vrea să comentez poeme să mă cert cu filosofia să schimb opinii să scriu aș vrea să nu mai văd ghicitori tone de ghicitori de epigrame tanka manka poeme slabe rime facile chipul mamei

uneori uitam ne simțeam doar trupurile calde copacii aplecați de viscol seri înfiorate ann îmi umezea buzele vaivai numai ninsoarea disperată îmbrățișările tandre măcinarea […] uneori

trecutul este întotdeauna altul trebuie să-l calculezi din cauza prezentului socoteli complicate ies pulberi ca un portocaliu din creier din mână degetul se șubrezește din cauza viitorului

mă cheamă luka și o iubesc pe ann desigur și ann mă iubește așa cum știe ea mă percepe ca pe un salcâm după ploaie mă mângâie eu îi ling tălpile mâncăm cu aceeași gură locuim pe plajă

în unele momente te cheamă ann sau te chema ann sunt sigur tu îmi arătai cu degetul strofele ca o leoaică ce vroia să-mi arate sânii dacă nu și mai mult doamne ferește ducă-se într-un loc pustiu

motto “din mekka și este cu șapte semne în numele lui dumnezeu cel milostiv, îndurător” - sura care deschide cartea (sursa coranul) ... nu voiesc să folosesc niciun alint cu tine

deschid ochii încă este devreme privesc cămașa desfăcută însămânțată sânii iluminează câteva secunde chiar în interiorul meu chiar în interiorul annei nu-mi aparțiu nu-și aparține nu sunt genul ei nu

azi sunt atât de fals de parcă aș exista iluzii distincte false glorii conștientizarea că transpir respir râzând imbecil azi mă văd în asemenea după-amiezi azi tăcere care umple spațiul fojgăind

m-am privit unul cu altul preț de câteva secunde nici că-mi păsa mă desfătam privitul acesta era singurul prieten nu parchetul peretele mutilat corpul în decădere