visăm probabilul

trecutul este întotdeauna altul trebuie să-l calculezi din cauza prezentului socoteli complicate ies pulberi ca un portocaliu din creier din mână degetul se șubrezește din cauza viitorului (de e să vină vine dar nu vreau să complic discursul) la urma urmei e vorba de o poemă arunci ici colo niște stări le pigmentezi le garnisești apoi încă o turmă de zebre (și încă una) trece agitată desigur din când în când începem să ne gândim așa și pe dincolo să ne minunăm să mulțumim să fim de acord nu-i nimic dacă vom putea vedea trecutul prezentul viitorul prin lunetă (e un mare progres luneta asta nu se știe precis în ce fel a fost inventată) sau umbrele noastre palid albastre mici valuri care se destramă se rup de apă ne privim acolo prin acest mare progres ne uităm cum ne pierdem printre atâtea gânduri cum totul devine împlinire (câțiva cititori se frustrează acum aruncă cu lirisme țipă isteric unde este poema mitocanule vroiai să-ți faci drum tu îmi spuneai eu ți-am vorbit despre pericole) cum totul se petrece pe neașteptate cum ne îmbrățișăm schimbăm lichide așa să știți schimbăm (și) de atunci noi ne împodobim cu mesaje din hârtie ne iubim mai mult