marile stagnări

e drept ann poate să macine sentimente se înțelege trăia din litere se hrănea cu litere când o îmbrățișam se stingeau lumânările unele treburi erau de la sine înțelese era evul mediu evul mediu timpuriu acum tu zâmbești așezată caraghios eu zic să ne potrivim să ne privim ce să ne privim să ne mirăm să ne înserăm lichid lumină lipită de piele singuri