Când nu-ți mai e frică devii veșnic

...odihnească-se-n pace...

... Dumnezeu s o ierte!...sa aiba parte de lumina, aceea din saptamana luminata....

omagiu, unui om care reușește să treacă, în felul ăsta, dincolo.

Dumnezeu s-o odihneasca. evocarea ta mi-a adancit tristetea.

da
imi va lipsi...nici nu stiu pentru cine scriu asta

imi va lipsi ca Hanna Luana Fratu, ca Gheorghe Craciun, ca Adrian Firica...si Lucian Sturzu...

va multumesc ca ati avut grija de limba romana.

La ultima postare, cred, ștearsă acum, a Mihaelei Carmen Visalon pe Agonia, prin iulie 2007, am postat un comentariu, pe care întâmplător l-am păstrat. Îl repostez acum, deși, rupt de contextul de atunci, marcat de puternice polemici, poate părea puțin ciudat:

“ Jeanne d’Arc

Am remarcat stilul tău combativ, sinceritatea cu care ți-ai expus punctul de vedere și tenacitatea cu care ți-ai apărat ideile. Uneori păreai singură împotriva tuturor…
În semn de admiratie pentru tot ce ai făcut , îți dedic următoarea epigramă:

În toiul grelei bătălii,
Intransigentă Mihaela,
Nu te-ai gândit să nu mai fii,
Cu cei pătați, așa… Cruella? “

Mi-aduc aminte că Mihaela, care avea un dezvoltat simț al umorului, în răspunsul pe care mi l-a dat, referindu-se la epigrama pe care i-o dedicasem, scria cam așa: “ Nu știu dacă e de bine sau e de rău. Cred, totuși, că e de bine … ”. Era de bine, Mihaela !
Sperând că pe plaiurile veșnice ale poeziei să ai parte de un loc luminat, îți aprind și eu o stea !
Ioana, mulțumim pentru acest frumos omagiu!

iata o placheta virtuala realizata de Adrian Grauenfels cu cele mai frumoase poeme ale lui Carmen

http://en.calameo.com/read/00107378743fd75f7506b

multumim, Adrian

M-a impresionat și destinul Mihaelei Visalon, și evocarea de mai sus.

Vin cu o propunere, care sper să nu pară stupidă. E o idee care mi-a venit văzând că, acum, pe site se aprind lumânări virtuale pentru doi utilizatori care nu mai sunt printre noi. Au mai plecat și alții, s-a scris despre ei. Rând pe rând, vom pleca toți. Nu ar fi bine să se înființeze o colecție "In memoriam", așa cum sunt celelalte colecții, în care să fie reunite aceste evocări?

Cândva am stat la Mangalia, într-un sanatoriu. Nu puțin, vreo opt ani. Vama veche era un miraj chiar și pentru cei din Mangalia. Gândeam că dacă o să mor mi-ar plăcea să o fac acolo.
Am scăpat de calvarul a opt ani de spital și am intrat în cel al vieții. Vorba lui Marin Preda în scenariul filmului "Porțile albastre ale orașului","Eu mor și o să mă liniștesc, voi rămâneți să trăiți, vai de capul vostru!...".
Acum am două variante unde aș vrea să mor, la Vama Veche sau la Sulina. Lista rămâne deschisă.
Impresionat de tot legat de Carmen. Dumnezeu s-o ierte!

Eu as dori la Sulina...vai ce bine m-as simti eu acolo, in pamintul ala sarat si cu tot felul de pasari...ziua noaptea....peste tot.

Da, in memoriam se poate face...dar cine le pune acolo?
ca noi tot scriem...
adica cei vii...catre prieteni...si cine ii pune cui un memoriam...

Sper ca site-ul sa ramina sau sa-l copieze pe un fel de hard-disc propietarul...si sa fie un fel de cimitirul virtual...in final, cindva.