Nicolae VASILE

Noi cei din generația ce trebuie să piară Noi cei din generația ce trebuie să piară, cumpărăm mai puțin, nu bem, nu mâncăm, și-o să cam moară industria alimentară! Noi cei din generația ce

Noua lumină de Paște Mai nou, chiar de aștepți sărbători, ești pornit să te măsori, dacă ești gata să mori!... Dacă îngrijești o plantă sau un animal de casă, pe care de mult le

De sărbători Când ești singur, dac-o fi să mori, sigur o să fie în zi de sărbători. Toți ce-ți fac timpul să treacă mai ușor, atunci, au alte treburi, petrec la familiile lor. Vrei

Bucurie pesimistă Copiii sunt bine, în străinătate, la casele lor, nepoţii, la fel, amintirile-mi mai sunt de ajutor, foştii elevi sau studenţi, nu mai încap pe ecrane, de cunoscuţi

Tristețe optimistă Oasele îmi trosnesc, urechile îmi ţiuie şi, uneori, pocnesc, picioarele au cărări diferite şi nu mai vor să m-asculte, gândurile, mereu în trecut, care, deşi

Resturi Resturi de fructe sunt foarte multe, resturi de pâine, de azi pe mâine, resturi de haine, cârpite, dar faine, resturi de cărţi te-ajută să-nveţi, resturi de eră, pentru cine mai

Zborul din vis Dimineaţă, iar, soarele răsare, mă trezesc din nou, nu-mi prea este foame, dar mănânc un ou, la serviciu plec, deşi nu am chef, că am ca şef un bou, aer de cavou! Dar

Pomi de gheață Pomi de gheață, pomi de gheață, ce privirea ne-o răsfață, frumusețea-i doar la față! Pe suportul vostru ludic, apa sfântă, generoasă, după o noapte geroasă, a devenit

Artistul Cel ce păcătuiește mereu cu gândul, mai rar cu fapta, înșelându-și familia cu munca și cu arta, înlocuind adesea nevasta cu muza, nu amanta, urcă de multe ori la Dumnezeu, luând

Răpus de lumină Bietul om,... mai bine rămânea în pom!... Au tăbărât toți cu lumina pe el, nu mai poate trăi, de niciun fel. S-au pus cu cele sfinte pe noi, oare, Dumnezeu vrea să ne ia

La biche (Lui Nicolae Labiș) Iarbă, fructe, flori albastre, în grădina vieții noastre dimineți pline de rouă, datu-ne Dumnezeu nouă. Nicule, mamă, stai acasă, ai de toate, nu

Suflet de mucenic Dragele mele femei, eu v-am iubit pe toate, chiar dacă zice Dumnezeu că... asta nu se poate! Cum iubirea-i infinită, stai și tu și socoate, la oricâte ai

Spre Casa Soarelui Io, Soare,... nu doar sursa fierbinților veri, ci stăpânul întregii zări, voi, cei care vă iubiți, în Cetatea mea, sunteți, mereu, bineveniți!... Timpul nu mai

Începuturi de toamnă Oricând te-ai născut, grădinița o-ncepi toamna, în loc de mama, o ai pe doamna, deodată, singur nu mai ești, și nici micuț, chiar simți cum crești. Școlile, de

Simboluri naționale Secunde, minute, ore, saptămâni și zile multe, luni, ani, decenii, secole și chiar milenii, toate se-adună, pun mână de la mână, să zidească nația română! Totul pare a

Lăsați-mă!... Lăsați-mă să fiu, să știu ce este viu, lăsați-mă să cresc, ca să pot să iubesc, lăsați-mă să iubesc, să nu mă prăpădesc, lăsați-mă să-nvăț, mintea să mi-o răsfăț, lăsați-mă

Zborul din vis Dimineață, iar, Soarele răsare, mă trezesc din nou, nu-mi prea este foame, dar mănânc un ou, deși nu am chef, la serviciu plec, am ca șef un bou, aer de

Ioșca, Sică și Mitică ACTUL 1, Scena 1: O cameră de tabără, undeva în Transilvania, unde studenții Alex, Ioșca și Sică tocmai sosiseră și se vedeau pentru prima dată. Ioșca: Bănuiesc că eu