...și ce mult te-am iubit

evident a trecut ceva timp de când nu am mai citit un text în care să apară acel \"și ce mult te-am iubit\" fără să îmi vină să beau repede un pahar mare cu apă,

poezia ta are coloană vertebrală și mai are o anume limpezime, o anume culoare a ei de câmp cu maci, mult mi-a plăcut,

o poezie scrisă dintr-o inspirație-respirație, are zvâc și pulsează ardent, o poezie ce se oferă citirii cu patimă,

am trecut pe aici și am să mai trec, da, este aici o anume feminitate a cuvântului de zile mari, părere mea

salut

eu am ramas surprins. si mie-mi place cand raman surprins si am apucaturi, in genul asteia :)

nu mi s-a parut nimic schilodit sau patetic, dimpotriva, textul e etalat cu originalitate.
de aici \"călcâiul lasă dâră neîntreruptă pe mijloc\" pana la \"acasa\" am avut genul de vizualizare continua, fara fracturi fara balast. plus de asta ideea de \"lipsesc\" care da un aer de ars poetica se imbina super bine cu nostalgia dar si descriptivul din final.
textul din mijloc imi aduce aminte de baby iti dedic un claxon de cartarescu, asta prin stil si prin senzatia de aglomerare pe care o dai la inceput
\"mi stăruie în plex
îmi scarmănă măruntaiele
îmi închide traseele neuronale\"

finalul eu cred ca l-ai ales foarte bine. pentru ca intr-un fel sau altul pare ca te zbati intr-un fel de \"consum\" cotidian pe care l-ai descris.

n-\\am citit acest text la vremea lui, ce bine ca am facut-o acum.
e un exemplu prea bun de poezie ca sa nu mai atrag cat de putin, atentia asupra lui. am remarcat impactul, forta cu care te loveste acest poem, am vazut inautrul lui sentimente autentice, traite, urlate sau soptite, am vazut curaj si jocul cu cliseele, am vazut o mare grija in alegerea imaginilor si in plus multa inspiratie. asa cum spuneam e un exemplu pentru multi despre cum se scrie fara a se cadea in patetic, fara lesinaturile specifice, fara smiorcaielile aproapte omniprezente.