Poezie
prinsoare
1 min lectură·
Mediu
ți se năzărise să-ți faci o praștie pentru zburătoare
erai închis între gratii moi condamnat la libertate
colivia ta stâmtă din fâșii de carne
dincolo se aliniau in zig-zag
obiecte înaripate ca într-un tablou suprarealist
tu le ocheai cu indexul mimai tragerea la țintă
poc poc unul cate unul se prăbușeau în țărână
multe dintre ele mimau sângerarea
agonizau rănite pretindeau trăirea
altele oftau prelung își dadeau duhul
cu fața în sus se zbăteau în tăcere
ca prinse în ace pe un câmp de plută
mi-ai smuls în glumă iadeșul din piept
din pieptul meu dureros ne jucam
de-a alegerea puneam rămășag
câte vei doborî până la miezul nopții
cu noua ta praștie pentru zburătoare
apoi îți lățeai obrazul între sânii mei
obosit
te scufundai între ei
nimic nu opunea rezistență
nicio răspundere
niciun răspuns
bătea ora unu
alesesem
eram prada ta
câștigai
044585
0
