Eseuri
,,Dicționar etimologic român; I. Cuvintele de origine dacă” Autor Petru Dincă (Premier, 2011)
O recenzie
6 min lectură·
Mediu
I. M-am împrietenit cu Petru Dincă prin relația colegială și implicită, presupusă, pe care o induc siturile Internetului. Citind un text, două, scrise de către o persoană, oricui i se produc rezonanțe cunoscătoare, rezonanțe ce într-o măsură mai mare sau mai mică vor dezvălui ceva.
Între vălurile date la o parte, am găsit un peisaj ieșit din comun.
Închipuiți-vă un tablou, pentru mulți, imposibil. Un om, singur, punând piatră peste piatră, construind undeva, pe un loc plin cu prăpastii.
-Ce faci, omule?
-Reconstitui limba pe care au vorbit-o strămoșii mei daci.
-Dar de unde ai tu planurile acestei construcții? Ele nu s-au pierdut de mult?
-Cuvintele limbilor își duc cu ele, fiecare, planurile de construcție, la fel cuantelor din particulele elementare. Doar când un cuvânt dispare și este uitat de orice om sau de orice scriere, dispare și planul lui de construcție.
Din acele cioburi, ce încă nu au dispărut cu totul, ale unui sit (arheologic) din paleolitic se reconstituie cu migală un vas.
Un număr de 1499 de cuvinte ale limbii au fost iubite mai întâi și apoi trecute printr-un studiu migălos și așezate într-o carte de către Petru Dincă.
-Cum adică au fost iubite mai întâi?
-Cum adică au fost studiate migălos?
-Cum adică au fost așezate?
Răspunsurile acestor întrebări sunt dificile.
Oricum: Cuvintele nu au fost:
- listate mai întâi,
- analizate și
- apoi selectate pentru a fi cuprinse într-un dicționar.
Pardoxul științei este uimitor, pe de o parte ar vrea iubire, ar vrea studiu migălos și așezare, dar totuși ar vrea și o producție atestată, în serie, cu rentabilități pragmatice de toate felurile.
II. Pentru a continua abordarea cărții trebuie sa fac o paranteză.
Eu nu sunt un constructor pentru că nu am un document pentru a atesta că pot practica această meserie. Dar în întreaga copilărie și adolescență, în timp ce studiam pentru a deveni un electrician (liceul) și apoi un energetician termist (facultatea), am fost în permanență, prin împrejurările vieții, ucenicul unor maeștrii constructori. Nu spun maiștrii ci anume maeștrii pentru că erau cu adevărat pricepuți și atestați.
Dacă prind în palmă mânerul unei mistrii chipul meu se luminează.
Și totuși nu sunt un constructor. Este o idee fără ieșire.
Mai târziu am studiat mai mulți ani cu alți maeștii, de data aceasta uimitori chiar, o altă meserie. Apicultura. Pentru a mă răzbuna pe acea idee fără ieșire am urmat cursurile oficiale, am dat examenele si am primit o diplomă prin care se atestă că pot practica meseria de apicultor pe tot cuprinsul UE.
Nu pot contesta că o diplomă nu este necesară. Totuși, între o diplomă și o nediplomă se interpune acea idee fără ieșire. Aș putea spune numele acelei idei fără ieșire, însă larg și nenuanțat, pentru a o putea discuta, printr-un singur cuvânt: Pasiune.
Poți să ai o diplomă și fără a fi pasionat dar poți să ai o diplomă și să fii pasionat de o meserie. Deci se poate aborda o pasiune nu doar prin calitatea de a fi autodidact. Pentru acei oameni care se pasionează în meseria lor, acesta este un noroc.
Diferența este între a aborda o meserie sau a aborda o pasiune. Cine abordează o pasiune depășește pragul unei meserii.
Sistemul oficial nu se uită spre pasiune anume, dar ar dori să beneficieze de calitatea derivată din pasiune. Se uită în mod sistematic spre atestare. Structurile atestate, deci oficial profesioniste, nu presupun oficial și ideea pasiunii.
Este de râs (!) ca la un examen oficial să se includă criteriul pasiunii. Depistarea unui pasionat induce cel mult o stare de uimire și curiozitate comisiei de examinare. Dar dacă numărul de puncte cerut de grilă nu este îndeplinit candidatul rămâne pe dinafară. Pierderile sistemului sunt enorme.
III. Petru Dincă este profesor de limba română. Sunt convins că este un profesor priceput.
Dar mai sus de toate este un pasionat de limba dacă. Un miraj intelectual îl are orișicine pentru istorie, pentru strămoși, pentru cum o fi fost de fapt desfășurarea istorică a evenimentelor. O întreagă literatură a proliferat pe seama acestor presupuneri.
Dacismul este o discuție lungă și dificilă, care va fi dusă mereu. În acest caz, al acestui om și al acestei cărți este vorba despre altceva. Este vorba despre acea lume a pasiunii. Societățile care reușeșc să se dezvolte cultural și economic mai lasă puțin, conștient sau nu, pe la examene, să se strecoare și criteriul pasiunii.
Limba dacă a existat fără tăgadă. Ea s-a contopit cu limba cuceritorului roman într-o măsură greu de stabilit. Popoarele migratoare și cele vecine au adus și ele un aport de schimb al cuvintelor, de asemenea greu de cântărit.
Efortul lui Petru Dincă a fost mare pentru a aduce pe lume acest dicționar?
Efortul lui Petru Dincă nu a fost mare.
Munca sa a fost mare. Efortul său a fost răsplătit de pasiune.
Valoarea cărții, calitatea cărții este sigură. Un dicționar nu se poate citi ca și o carte obișnuită dar se poate parcurge cu o anumită țintă, cel puțin cea a curiozității de a vedea cuvintele dace. Un număr de 1499 de cuvinte și nu un număr de 1500? Ce spune aceasta? Credeți că nu ar fi vrut Petru Dincă să cuprindă 1500 de cuvinte? Un număr frumos, rotund și impresionant. Acel termen a lipsit, unul singur, de la 1499 la 1500. Pentru că Petru Dincă nu a mai reușit să îl găsească iar unul nesigur sau doar bănuit a fi, nu a fost inclus pe motive foarte serioase.
Scriu mai jos o listă de cuvinte dace, dintre cele ce încep cu sunetul a, pentru a face o idee cititorilor, după criteriul de a-mi fi plăcut la citire:
- abur, adânc, ademeni, adia, adulmeca, albină, aievea, alean, alinta, amăgi, amu, amurg, apă, ascuți, asemăna, ațipi, azi,
Și încă două liste de cuvinte adăugate:
- Harță, haz, hai, hăt, hârb, hârjoni, hăț, hoinări, hop, horă, hoț, hulă, hulpav, humă,
- Za, zare, zarvă, zădărî, zăgan, zălog, zăngăni, zăpăci, zări, zăvod, zăvoi, zâmbi, zână, zbârnăi, zbucium, zburda, zdreli, zdruncina, zer, zgândări, zgâria, zgârcit, zglobiu, zgribuli, zgripțor, zgudui, zi, ziuă, zimbru, zimț, zumzăi,
Munca lui Petru Dincă nu se va opri aici. El va dori să găsească și o recunoaștere firească pentru dicționarul său. Nu este un lucru ușor, dat fiind că este o construcție pe care o pot infirma sau cofirma doar Instituții prin excelență oficiale. Dar el va continua și să caute mai departe în limba română și în alte limbi cuvinte dace.
Care va fi oare cel de-al 1500-lea cuvânt?
Îi doresc să meargă mai departe pe drumul său. Meritul este nu doar de a descoperi ci și de a grupa sistematic cuvintele de origine dacă. Mă întreb ce va face cu acele cuvinte care sunt dace dar nu sunt păstrate în limba română ci în alte limbi din arealul geografic dacic.
Cu siguranță, prin valoare, dicționarul său etimologic va răzbi.
0209.259
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- cornel marginean
- Tip
- Eseuri
- Cuvinte
- 1.142
- Citire
- 6 min
- Actualizat
Cum sa citezi
cornel marginean. “,,Dicționar etimologic român; I. Cuvintele de origine dacă” Autor Petru Dincă (Premier, 2011) .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornel-marginean/eseu/14019543/dictionar-etimologic-roman-i-cuvintele-de-origine-daca-autor-petru-dinca-premier-2011Comentarii (20)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CMDraga Ottilia
Ma bucura faptul ca ai comentat asa de frumos despre Dictionarul etimologic al cuvintelor de origine din limba daca, publicat de Petre Dinca. Ii va face o bucurie aprecierea ta. E adevarat ca nu am insistat in text despre cat de important este un dictionar etimologic. Nu sunt un specialist in acest domeniu. Dar iubesc, ( chiar asa!)imi place orice idee despre limbaj si despre etimologie.
Versul tau ( exprimarea daca) m-a impresionatprin prin idee si prin inedit si am regretat citind, pentru ca nu mi-am inchipui ideea ta - a incerca cineva exprimari dace - ca nu am pus in text mai multe cuvinte. O sa iau dictionarul iarasi si voi mai introduce in lista inca niste cuvinte, dintre cele ce incep cu sunetul h. Este sunetul meu preferat, daca vorbim despre etimologie. Si mai adaug si cateva cuvinte care incep cu sunetul z. Se stie ca sunetul z era oarecum reprezentativ pentru limba daca. S-au facut si anecdote pe tema asta. Eu cred ca este o exagerare si chiar voi face un studiu statistic asupra dictionarului in aces sens. Cred ca o va face mai repede Petre Dinca, la cat de mult il tine pasiunea.
Multumesc si pentru aprecierea textului in sine.
Iti doresc o seara frumoasa!
0
CMRevin cu o mica modificare in comentariul de mai sus:
in loc de Petre Dinca este corect Petru Dinca.
Si cu scuzele de rigoare.
in loc de Petre Dinca este corect Petru Dinca.
Si cu scuzele de rigoare.
0
PD Domnule Cornel,
vă mulțumesc frumos pentru inspirata recenzie pe care ați făcut-o dicționarului meu. Este o carte la care am muncit mult, dar am făcut-o, așa cum ați remarcat, cu pasiune, ceea ce mi-a ușurat munca. Dar, așa cum de asemenea ați observat, pasiunea nu m-a determinat să fac rabat de la obiectivitate, lucru esențial în astfel de lucrări.
În altă ordine de idei, sunt convins că, nu peste mult timp, cei de la Academie vor fi nevoiți, cu tot conservatorismul lor (deși cred că e mai mult de atât) să accepte punctul meu de vedere. Asta pentru că, chiar dacă uneori mai târziu, adevărul iese mereu la lumină.
În final, apreciez și forma artistică pe care ați dat-o recenziei dumneavoastră și care caracterizează, în general, textele pe care le scrieți.
Petru Dincă
vă mulțumesc frumos pentru inspirata recenzie pe care ați făcut-o dicționarului meu. Este o carte la care am muncit mult, dar am făcut-o, așa cum ați remarcat, cu pasiune, ceea ce mi-a ușurat munca. Dar, așa cum de asemenea ați observat, pasiunea nu m-a determinat să fac rabat de la obiectivitate, lucru esențial în astfel de lucrări.
În altă ordine de idei, sunt convins că, nu peste mult timp, cei de la Academie vor fi nevoiți, cu tot conservatorismul lor (deși cred că e mai mult de atât) să accepte punctul meu de vedere. Asta pentru că, chiar dacă uneori mai târziu, adevărul iese mereu la lumină.
În final, apreciez și forma artistică pe care ați dat-o recenziei dumneavoastră și care caracterizează, în general, textele pe care le scrieți.
Petru Dincă
0
LMoricum e în urmă. Și încearcă să devină desuetă. Pentru că îndreptarul din 56, care a fost un pas înainte privind reglementările lingvistice, a fost călcat în picioare din cauze nostalgice. În ce privește dacologia și aplecarea spre, numai generațiile tinere vor reuși, chiar bătînd cu pumnul în masă, să impună adevărul. E necesar și tot mai logic.
Felicitări pentru efort!
Felicitări pentru efort!
0
LMO apariție care ar trebui remarcată. Cu siguranță merită mai multă vizibilitate decît unele poeme, epigrame sau altele.
0
PD îți mulțumesc frumos pentru felicitări! Propoziția alcătuită de tine nu e chiar în limba dacă, ci formată din cuvinte de origine dacă, dar sună foarte frumos. Simțul tău poetic și-a spus cuvântul.
Te rog să-mi transmiți, dacă vrei, adresa ta printr-un mail, ca să-ți trimit un exemplar al dicționarului.
Te rog să-mi transmiți, dacă vrei, adresa ta printr-un mail, ca să-ți trimit un exemplar al dicționarului.
0
PD Domnule Liviu Mureșan,
aveți mare dreptate în ceea ce privește această instituție din ce în ce mai depășită, care se numește Academie. De fapt, ea a devenit un organism care mai mult încurcă și frânează evoluția lingvisticii românești, dacât o duce înainte. Ultima ei ispravă e acel Doom2, atât de încâlcit, încât nici profesorii universitari nu mai reușesc să-i dea de cap. Despre ultima gramatică a academiei, nici nu mai vorbesc! Dacă vă spun că n-au dorit să vorbească cu mine la telefon, n-o să mă credeți.
Vă mulțumesc pentru felicitări!
aveți mare dreptate în ceea ce privește această instituție din ce în ce mai depășită, care se numește Academie. De fapt, ea a devenit un organism care mai mult încurcă și frânează evoluția lingvisticii românești, dacât o duce înainte. Ultima ei ispravă e acel Doom2, atât de încâlcit, încât nici profesorii universitari nu mai reușesc să-i dea de cap. Despre ultima gramatică a academiei, nici nu mai vorbesc! Dacă vă spun că n-au dorit să vorbească cu mine la telefon, n-o să mă credeți.
Vă mulțumesc pentru felicitări!
0
CMDomnului Petru Dinca
A trecut ceva timp de cand am primit cartea de la dumneavoastra. Aveam de gand de atunci sa scriu o mica cronica dar nu am reusit decat acum. E o bucurie sa aflu ca am fost in acord cu premisele in care ati scris dictionarul.
Oricum este bine ca se mai afla de catre cititorii poeziei.ro, astfel, de existenta unui astfel de dictionar.
Va doresc sa va continuati munca si sa cresteti numarul cuvintelor descoperite. Si de asemenea sa gasiti sustinere acestui dictionar.
Cu prietenie.
Domnului Liviu Muresan
Va multumesc pentru interventie si pentru ca apreciati o astfel de intreprindere. Deja domnul Petru Dinca a schimbat cu dumeavoastra idei pe tema recunoasterii. Dansul este mult mai potivit sa opineze legat de acest subiect.
Toate cele bune
A trecut ceva timp de cand am primit cartea de la dumneavoastra. Aveam de gand de atunci sa scriu o mica cronica dar nu am reusit decat acum. E o bucurie sa aflu ca am fost in acord cu premisele in care ati scris dictionarul.
Oricum este bine ca se mai afla de catre cititorii poeziei.ro, astfel, de existenta unui astfel de dictionar.
Va doresc sa va continuati munca si sa cresteti numarul cuvintelor descoperite. Si de asemenea sa gasiti sustinere acestui dictionar.
Cu prietenie.
Domnului Liviu Muresan
Va multumesc pentru interventie si pentru ca apreciati o astfel de intreprindere. Deja domnul Petru Dinca a schimbat cu dumeavoastra idei pe tema recunoasterii. Dansul este mult mai potivit sa opineze legat de acest subiect.
Toate cele bune
0
SBDistincție acordată
Felicitări lui Petru Dincă. Îl citesc constant, pe ascuns!
Cornel Mărginean, frumoasă introducere ne-ai făcut spre intimitatea autorului Petru Dincă. Felicitări și ție pentru că ai reușit să surprinzi ochiul cititorului atât de firesc, prin ceea ce ai lăsat scris, aici. (Și pe tine tot pe ascuns!)
Cred că am amețit puțintel frazele, dar vă descurcați domniile voastre...
Cornel Mărginean, frumoasă introducere ne-ai făcut spre intimitatea autorului Petru Dincă. Felicitări și ție pentru că ai reușit să surprinzi ochiul cititorului atât de firesc, prin ceea ce ai lăsat scris, aici. (Și pe tine tot pe ascuns!)
Cred că am amețit puțintel frazele, dar vă descurcați domniile voastre...
0
SBintimitate a scrisului, evident...
0
CME o surpriza sa vad o stea. Pe de alta parte prietenul meu, Petru Dinca, o merita din plin. Ii doresc sa se bucure de ea. Este o rasplata sincera ce face mult. Era trist ca insasi amintirea dacilor, sa treaca asa, banal si pe ascuns, cum ii place sa glumeasca Silviei Bitere.
,,Dictionarul limbii dace a lui Dinca,, va ramane in istorie oricum. Iar cine i-a daruit o stea va ramane alaturi cu fapta cea micuta, de a apasa cu sufletul pe o tasta.
Ceea ce m-a uimit si m-a uimit si m-a uimit, de n ori, la tine a fost ca esti eleva la scoala lui Khayam, ca suntem colegi la scoala marelui Khayam. Trebuie sa citesc si eu volumul tau de versuri, cel de la Cluj, si pentru tine, avand in vedere ca suntem colegi in aceasta scoala, dar mai ales pentru ca sunt curios sa-l caut pe Khayam intre versurile tale.
Rezonanta la textul de fata nu mai este o mirare, acum, stiind ce fel de suflet ai.
Cu prietenie sincera.
,,Dictionarul limbii dace a lui Dinca,, va ramane in istorie oricum. Iar cine i-a daruit o stea va ramane alaturi cu fapta cea micuta, de a apasa cu sufletul pe o tasta.
Ceea ce m-a uimit si m-a uimit si m-a uimit, de n ori, la tine a fost ca esti eleva la scoala lui Khayam, ca suntem colegi la scoala marelui Khayam. Trebuie sa citesc si eu volumul tau de versuri, cel de la Cluj, si pentru tine, avand in vedere ca suntem colegi in aceasta scoala, dar mai ales pentru ca sunt curios sa-l caut pe Khayam intre versurile tale.
Rezonanta la textul de fata nu mai este o mirare, acum, stiind ce fel de suflet ai.
Cu prietenie sincera.
0
VVnu cred ca acest text poate fi o recenzie; cel mult un fel de laudatio.
are si multe pasaje inutile, de ex, intraga parte a 2a nu are ce cauta aici.
mai mult, o astfel de recenzie poate aduce si dezavantaje pt autorul cartii, neluandu-se deloc in calcul atuurile cartii si plusvaloarea ei.
eu personal sunt foarte interesata de tot ce a insemnat aportul dacic precum si cum a fost distorsionat in timp, ce mutatii a suferit.
ar fi interesant de urmarit de ce autorul si-a propus sa scoata un dictionar si nu doar sa scrie o lucrare, de pilda. sa stim ce il face pe acesta calificat in a- si oficializa munca sa de natura a ne face pe noi sa-i validam contributia.
ar trebui sa stim ce competente il fac pe autorul dictionarului recomandabil a lansa o carte de asemenea anvergura, fiindca aici e mentionat doar ca este profesor de limba romana - ma tem ca nu este de loc de ajuns.
si, mai important decat toate, in special fiindca tematica este foarte fragila, ce surse a folosit in studiul sau si plusvaloarea adusa. au mai scris si altii lucrari de acelasi tip, unele nefiind acreditate dpdv al rigorilor dacologice. se stie f bine ca nici unora din marii dacologi nu li s-a oficializat/ certificat contributia adusa, in ciuda teoriilor revolutionare pe care le-au adus si care ar fi putut schimba si continutul manualelor de istorie.
asta m-ar fi interesat sa aud.
ati putea face, ma gandesc, o continuare a demersului dvs in a prezenta munca autorului.
multumim si asteptam.
VV
are si multe pasaje inutile, de ex, intraga parte a 2a nu are ce cauta aici.
mai mult, o astfel de recenzie poate aduce si dezavantaje pt autorul cartii, neluandu-se deloc in calcul atuurile cartii si plusvaloarea ei.
eu personal sunt foarte interesata de tot ce a insemnat aportul dacic precum si cum a fost distorsionat in timp, ce mutatii a suferit.
ar fi interesant de urmarit de ce autorul si-a propus sa scoata un dictionar si nu doar sa scrie o lucrare, de pilda. sa stim ce il face pe acesta calificat in a- si oficializa munca sa de natura a ne face pe noi sa-i validam contributia.
ar trebui sa stim ce competente il fac pe autorul dictionarului recomandabil a lansa o carte de asemenea anvergura, fiindca aici e mentionat doar ca este profesor de limba romana - ma tem ca nu este de loc de ajuns.
si, mai important decat toate, in special fiindca tematica este foarte fragila, ce surse a folosit in studiul sau si plusvaloarea adusa. au mai scris si altii lucrari de acelasi tip, unele nefiind acreditate dpdv al rigorilor dacologice. se stie f bine ca nici unora din marii dacologi nu li s-a oficializat/ certificat contributia adusa, in ciuda teoriilor revolutionare pe care le-au adus si care ar fi putut schimba si continutul manualelor de istorie.
asta m-ar fi interesat sa aud.
ati putea face, ma gandesc, o continuare a demersului dvs in a prezenta munca autorului.
multumim si asteptam.
VV
0
CMDraga Veronica
La cele mai multe dintre aspectele pe care le arati nu pot sa spun prea multe. Nu ca nu pot sa am si eu niste pareri.
Poate ai dreptate ca intrega parte a doua nu are ce cauta aici, si eu m-am gandit la asta, dar aceasta a fost forma la care am optat pana la urma, pentru a vorbi despre dificultatea de a se impune a unui astfel de dictionar. Poate ca un altul ar fi taiat-o direct, eu am preferat sa subliniez asa niste nuante care pentru unii oameni, pot sa coteze.
Am semnalat, practic, ca cineva a publicat o astfel de lucrare, privind prieteneste spre autor, incercand sa il inteleg pe el si mai putin lucrarea, cum cred ca este firesc Lucrarea nu o putem rasplati asa simplu, cartile rasplatesc cartile. Iar oamenii rasplatesc oamenii.
Faptul ca am scris implicit aici despre daci, m-a determinat sa relatez, intr-un text restant pentru mine, pe care il voi publica aici, in continuare, despre un alt om uimitor. Voi vorbi, ca si in aces text, mai mult despre oamenialaturi de un subiect.
Poate un dialog al tau direct cu autorul, Petru Dinca, sa iti aduca mai multe lamuriri
Cu prietenie.
La cele mai multe dintre aspectele pe care le arati nu pot sa spun prea multe. Nu ca nu pot sa am si eu niste pareri.
Poate ai dreptate ca intrega parte a doua nu are ce cauta aici, si eu m-am gandit la asta, dar aceasta a fost forma la care am optat pana la urma, pentru a vorbi despre dificultatea de a se impune a unui astfel de dictionar. Poate ca un altul ar fi taiat-o direct, eu am preferat sa subliniez asa niste nuante care pentru unii oameni, pot sa coteze.
Am semnalat, practic, ca cineva a publicat o astfel de lucrare, privind prieteneste spre autor, incercand sa il inteleg pe el si mai putin lucrarea, cum cred ca este firesc Lucrarea nu o putem rasplati asa simplu, cartile rasplatesc cartile. Iar oamenii rasplatesc oamenii.
Faptul ca am scris implicit aici despre daci, m-a determinat sa relatez, intr-un text restant pentru mine, pe care il voi publica aici, in continuare, despre un alt om uimitor. Voi vorbi, ca si in aces text, mai mult despre oamenialaturi de un subiect.
Poate un dialog al tau direct cu autorul, Petru Dinca, sa iti aduca mai multe lamuriri
Cu prietenie.
0
VVTotusi un dialog cu autorul nu ar fi neaparat ceea ce aveam nevoie sa stiu. Ar fi destul de stanjenitor pt autor sa intre si sa inceapa sa vorbeasca despre demersurile sale.
Ar fi fost mai cavaleresc ca dvs sa faceti asta, in fond, asta ar trebui sa fie si obiectivul eseului - sa puna in valoare un produs cultural. nu e ca si cum ati vrea doar sa va dati cu parerea.
Ma rog, e si asta un raspuns.
Ar fi fost mai cavaleresc ca dvs sa faceti asta, in fond, asta ar trebui sa fie si obiectivul eseului - sa puna in valoare un produs cultural. nu e ca si cum ati vrea doar sa va dati cu parerea.
Ma rog, e si asta un raspuns.
0
PDIoan Albu,
Nu pentru că doresc să-mi cumpărați dicționarul, ci pentru că doresc să fiți bine informat, pentru a vă forma o opinie obiectivă, voi da mai jos etimologiile a două dintre cuvintele pe care le menționați dumneavoastră și pe care eu le consider de origine dacă. După ce veți citi etimologiile mele, nu cred că veți mai fi atât de sigur de soluțiile din dicționarele Academiei, care conțin, din păcate, atâtea erori...
Albínă, s.f. Dialecte: megl. albină, arom. alghină, istr. albirê ,,albină’’.
Cf. sanscr. alin, alina ,,albină’’; v. germ. bina ,,albină’’ > germ. Biene – același sens; oland. bijen, alb. bonjë [pron. bónǐă], engl. bee, isl. by, toți termenii cu sensul ,,albină’’. Termenii, cu excepția celor din sanscrită, pornesc de la rad. i. e. *bhei- ,,albină’’. Cuvântul românesc este rezultatul contaminării a două teme indoeuropene. Prima apare în sanscrită, iar cealaltă, în albaneză și în limbile germanice.
Lat. alvina ,,stup’’ (Candrea-Densuș., 33; Pușcariu, 59; DEX) nu poate fi etimon, din motive semantice. De asemenea, termenul latin nu are descendenți, cu sensul ,,albină’’, în lb. romanice occidentale.
Ápă, s.f.
Dialecte: arom. apă, megl. apă, apu, istr. apê ,,apă’’; megl. apătos ,,apătos’’.
Cf. dac. Apos – numele unui râu din Dacia (Pokorny); trac. apa ,,apă, râu, izvor’’; sanscr. apa, ap,,apă’’; de unde Apam Napat (în trad. ,,fiul apelor’’) – zeu al apelor la vechii indieni; avest. apa, ape, apo ,,apă’’; Apam Natat – zeul iranian al apelor; Apa-urta – zeu al secetei la vechii iranieni; tohar. ap, sogd. ap ,,apă’’; sumer. apsu ,,apă adâncă’’, aba ,,lac, mare’’; akkad. apah ,,apă’’; hitit. happa ,,apă’’; hitit. hapaa, luv. hapa ,,râu’’; luv. hapa ,,a uda’’; v. prus. apus ,,izvor’’, ape ,,râu’’; sudov. apē ,,râu’’; irl. abha ,,râu’’; lituan., leton. upe ,,apă curgătoare, râu’’; celt. apa ,,râu’’; lat. amnis (term. italo-celtic) ,,apă curgătoare, râu, fluviu, torent’’ < *apnis; etrusc. apa ,,apă’’; fin. aapa ,,mlaștină’’; lapon. ahpi ,,mare’’. Pokorny a identificat cuvântul și în: Salapia (în trad. ,,apă sărată’’) – vechi oraș din Apulia, gr. Apidanos – râu din Tesalia, gr. Apidon – râu în Arcadia, Messapia – regiune antică din Peninsula Italică (azi Salento), având sensul ,,loc între ape’’ (dintr-un ilir messapioi = mess ,,între’’ + apioi < i. e. *ap- ,,apă’’), gr. Apia – vechiul nume al Peloponezului.
Toți termenii indoeuropeni citați au la origine rad. i. e. *ap- ,,apă’’ (Pokorny). Prezența cuvântului în finlandeză și laponă dovedește fie un împrumut foarte vechi din indoeuropeană în aceste limbi, fie originea preindoeuropeană a termenului. Pentru ultima ipoteză, pledează existența cuvântului în akkadiană și etruscă.
Etimonul cuvântului românesc este considerat, în general, lat. aqua ,,apă’’ (Pușcariu, 91; Candrea-Densuș., 36; DA; Ciorănescu, 41; DEX), pornindu-se de la presupunerea că, într-un număr mic de termeni românești de origine latină (apă, iapă, patru), grupul ,,qu’’ din această ultimă limbă ar fi dat în română ,,p’’. Ținând însă seama de toți termenii de comparație de mai sus, în care apare sunetul ,,p’’ (în opoziție cu latina, singura limbă veche în care apare ,,qu’’), considerăm că la originea termenului românesc nu se află lat. aqua, ci etimonul traco-dacic apa, cu sensurile ,,apă, râu, izvor’’, deoarece e imposibil de crezut că româna a transformat amintitul grup latin chiar în sunetul ,,p’’, adică cel mai vechi care apare în indoeuropeană, și chiar și în limbi neindoeuropene, în denumirea respectivei noțiuni.
În concluzie, este absolut logic faptul că, atâta timp cât termenul apa a existat în tracă, l-a avut și limba dacă, iar atunci când s-a format limba română, nu a mai fost nevoie ca lat. aqua să devină apă, din moment ce cuvântul exista deja, chiar în această formă.
P. Dincă
Nu pentru că doresc să-mi cumpărați dicționarul, ci pentru că doresc să fiți bine informat, pentru a vă forma o opinie obiectivă, voi da mai jos etimologiile a două dintre cuvintele pe care le menționați dumneavoastră și pe care eu le consider de origine dacă. După ce veți citi etimologiile mele, nu cred că veți mai fi atât de sigur de soluțiile din dicționarele Academiei, care conțin, din păcate, atâtea erori...
Albínă, s.f. Dialecte: megl. albină, arom. alghină, istr. albirê ,,albină’’.
Cf. sanscr. alin, alina ,,albină’’; v. germ. bina ,,albină’’ > germ. Biene – același sens; oland. bijen, alb. bonjë [pron. bónǐă], engl. bee, isl. by, toți termenii cu sensul ,,albină’’. Termenii, cu excepția celor din sanscrită, pornesc de la rad. i. e. *bhei- ,,albină’’. Cuvântul românesc este rezultatul contaminării a două teme indoeuropene. Prima apare în sanscrită, iar cealaltă, în albaneză și în limbile germanice.
Lat. alvina ,,stup’’ (Candrea-Densuș., 33; Pușcariu, 59; DEX) nu poate fi etimon, din motive semantice. De asemenea, termenul latin nu are descendenți, cu sensul ,,albină’’, în lb. romanice occidentale.
Ápă, s.f.
Dialecte: arom. apă, megl. apă, apu, istr. apê ,,apă’’; megl. apătos ,,apătos’’.
Cf. dac. Apos – numele unui râu din Dacia (Pokorny); trac. apa ,,apă, râu, izvor’’; sanscr. apa, ap,,apă’’; de unde Apam Napat (în trad. ,,fiul apelor’’) – zeu al apelor la vechii indieni; avest. apa, ape, apo ,,apă’’; Apam Natat – zeul iranian al apelor; Apa-urta – zeu al secetei la vechii iranieni; tohar. ap, sogd. ap ,,apă’’; sumer. apsu ,,apă adâncă’’, aba ,,lac, mare’’; akkad. apah ,,apă’’; hitit. happa ,,apă’’; hitit. hapaa, luv. hapa ,,râu’’; luv. hapa ,,a uda’’; v. prus. apus ,,izvor’’, ape ,,râu’’; sudov. apē ,,râu’’; irl. abha ,,râu’’; lituan., leton. upe ,,apă curgătoare, râu’’; celt. apa ,,râu’’; lat. amnis (term. italo-celtic) ,,apă curgătoare, râu, fluviu, torent’’ < *apnis; etrusc. apa ,,apă’’; fin. aapa ,,mlaștină’’; lapon. ahpi ,,mare’’. Pokorny a identificat cuvântul și în: Salapia (în trad. ,,apă sărată’’) – vechi oraș din Apulia, gr. Apidanos – râu din Tesalia, gr. Apidon – râu în Arcadia, Messapia – regiune antică din Peninsula Italică (azi Salento), având sensul ,,loc între ape’’ (dintr-un ilir messapioi = mess ,,între’’ + apioi < i. e. *ap- ,,apă’’), gr. Apia – vechiul nume al Peloponezului.
Toți termenii indoeuropeni citați au la origine rad. i. e. *ap- ,,apă’’ (Pokorny). Prezența cuvântului în finlandeză și laponă dovedește fie un împrumut foarte vechi din indoeuropeană în aceste limbi, fie originea preindoeuropeană a termenului. Pentru ultima ipoteză, pledează existența cuvântului în akkadiană și etruscă.
Etimonul cuvântului românesc este considerat, în general, lat. aqua ,,apă’’ (Pușcariu, 91; Candrea-Densuș., 36; DA; Ciorănescu, 41; DEX), pornindu-se de la presupunerea că, într-un număr mic de termeni românești de origine latină (apă, iapă, patru), grupul ,,qu’’ din această ultimă limbă ar fi dat în română ,,p’’. Ținând însă seama de toți termenii de comparație de mai sus, în care apare sunetul ,,p’’ (în opoziție cu latina, singura limbă veche în care apare ,,qu’’), considerăm că la originea termenului românesc nu se află lat. aqua, ci etimonul traco-dacic apa, cu sensurile ,,apă, râu, izvor’’, deoarece e imposibil de crezut că româna a transformat amintitul grup latin chiar în sunetul ,,p’’, adică cel mai vechi care apare în indoeuropeană, și chiar și în limbi neindoeuropene, în denumirea respectivei noțiuni.
În concluzie, este absolut logic faptul că, atâta timp cât termenul apa a existat în tracă, l-a avut și limba dacă, iar atunci când s-a format limba română, nu a mai fost nevoie ca lat. aqua să devină apă, din moment ce cuvântul exista deja, chiar în această formă.
P. Dincă
0
MRNu știu dacă aceste cuvinte sunt dacice, adică valahe, vlahe, rumânești, rămînești, românești...sau dacă filiația este aceasta. Însă, dacă nu le regăsim în alte limbi, posibil ușor modificate - mă întreb din ce altă limbă ar putea fi. Cât despre limba cea mai veche... izvoarele mai spun câte ceva; într-o ordine aleatorie, dar într-o traducere exactă:
"O limbă barbară latină se vorbea și în provinciile Illyricului încă înainte de cucerirea romanilor"
SEXTUS RUFUS(? - 65 d.HR), "Breviarium", C. VIII
"Colhii și dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă latină"
HORAȚIU(65 - 8 î.HR), "Odele",I, 20
"Geții și Sarmații apar ca popoare înrudite și vorbesc aceeași limbă latină"
OVIDIU(43 - 17) î.HR, "Tristele", II, 188/189
"Limba priscă, adică limba bătrână, a fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei mai vechi ai Italiei, în timpul lui Ianus"
PAUSANIAS(sec. II, d.HR), "Istoria Greciei"
Se adaugă Livius Titus, Velleius Paterculus etc.
Ovidiu scria ceva interesant:
"Dacă cineva ar fi silit pe Homer să trăiască în țara aceasta, vă asigur că și el ar fi devenit get"
"O limbă barbară latină se vorbea și în provinciile Illyricului încă înainte de cucerirea romanilor"
SEXTUS RUFUS(? - 65 d.HR), "Breviarium", C. VIII
"Colhii și dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă latină"
HORAȚIU(65 - 8 î.HR), "Odele",I, 20
"Geții și Sarmații apar ca popoare înrudite și vorbesc aceeași limbă latină"
OVIDIU(43 - 17) î.HR, "Tristele", II, 188/189
"Limba priscă, adică limba bătrână, a fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei mai vechi ai Italiei, în timpul lui Ianus"
PAUSANIAS(sec. II, d.HR), "Istoria Greciei"
Se adaugă Livius Titus, Velleius Paterculus etc.
Ovidiu scria ceva interesant:
"Dacă cineva ar fi silit pe Homer să trăiască în țara aceasta, vă asigur că și el ar fi devenit get"
0
CMMultumesc pentru ca ati revenit prin comentariu cu importante date documentare despre mentiuni istorice referitoare la limba daca si la limbile din care aceasta este posibil sa fi decurs in mod natural sau cu care este inrudita. Nu sunt asa de documentat in acest domeniu dar am citi cu interes aceste mentiuni. Unele dintre comentarii depasesc ideea de a privi spre limba daca si se refera si la alte aspecte legate de daci sau de colhi, geti, sarmati, prisci, traci.
Cu respect si prietenie.
Cu respect si prietenie.
0
CMRevin pentru un lucru important. Azi este Ajunul Craciunului. Se cuvine sa va urez si Dumneavoastra, daca veti citi dar si altfel, si tuturor cititorilor:
,,Sarbatori fericite si sanatate!,,
Cornel Marginean
,,Sarbatori fericite si sanatate!,,
Cornel Marginean
0
cred că se poate numi "dicționarul cuvintelor de obârșie", cel care ne reprezintă cel mai mult. de aceea, s-ar impune să se (ni) facă (nouă) cunoscut, acum și-n veacul vecilor!
să încerc o exprimare dacă: adulmec abur ademenitor...
o prezentare care face cinste autorului. mulțumiri.
Ottilia Ardeleanu