Petru Dincă

Fii muzică, noapte, Pentru ca somnul ei să poată pleca Acolo unde îngerii au înaltele lor coruri palide Fii mână, mare, Pentru ca visele ei să poată privi Îndrumătoru-i ghid atingând carnea

Privește,-i singură pe câmp, Sub cerul fără niciun nor, Secerătoarea cu-al ei cânt; Oprește-te, sau mergi ușor! Ea taie grâul, snopi făcând Și cântă melancolic, blând; Ascultă cântecu-i cum

Privește,-i singură pe câmp, Sub cerul fără niciun nor, Secerătoarea cu-al ei cânt; Oprește-te, sau mergi ușor! Ea taie grâul, snopi făcând Și cântă melancolic, blând; Ascultă cântecu-i cum

Tulpini de chiparoşi urcând spre cer lumini şi umbre. Ai căutat lumina până în adâncul sufletului tău înrobit de frumos, ai dat viaţă chiar şi umilului insignifiant; nu culori ai pictat pe

O fiară trăiește în ochiul meu. Îmi coc simțurile la un foc întunecat. Vechiul pântece putrezește și noua mamă Se apropie cu pașii unei alte lumi. Cine sunt oamenii acestui cer încă

Trecem noi prin timp sau trece timpul prin ființa noastră, lăsând urme ca ridurile brăzdate pe piatra aspră de apa gonind vijelios printre stânci; râu ce-și croiește drumul prin munți și

Fizicianului Florin Constantin „Se manifestă în legile

Un demon, stirpe diavolească, Pe mine azi m-a vizitat, Şi dornic să mă ispitească, Iscoditor, m-a întrebat: „Din toate lucrurile frumoase Ce-s dăruite de natură, Roze sau

Cad frunzele, cade soarele în marea purpurie a asfinţitului, în nemişcarea deplină a serii de toamnă. Albă, unduirea luminii departe... pe dealuri... Umbre de ceață în văzduhul răcoros şi

Trăiau odată un rege și o regină. Ei aveau un castel frumos pe vârful unui deal, plin cu tot felul de lucruri de preț, câmpuri aurii de grâu și o pădure de stejari bătrâni. Iar în regatul lor,

E o mirişte pe care cade o ploaie neagră. E un arbore brun, care stă aici singuratic. E un vânt şuierător care-ncónjură colibele goale. Ce tristă e seara! La marginea cătunului Blajina orfană

Un Şarpe rău şi plin tot de venin, Cu un ceasornicar era vecin. Iar într-o zi, intrând reptila În casa lui, tot căutând o pradă, Şi negăsind alt lucru decât Pila, Se apucắ, flămând, s-o

Cu cuvinte Cucuvele Toată noaptea Mea cu ele, Toată viața Printre ele; Și cu versuri, Cărți, eresuri, Căutând noi înțelesuri În arhaice izvoare Cufundate în uitare, Şi-n fecunde, vechi

Un Lup ce-ajunsese numai piele şi os, Căci câinii păzeau stâna straşnic de tare, Se-ntâlni într-o zi c-un dulău arătos, Puternic şi gras, rătăcit pe-o cărare. Să-l prindă, să-l rupă în zeci de

II. Scenă Doica -–– Irodiada D. Trăiești sau eu văd umbra unei prințese numai? Pune-mi pe buze-un

Are voie oare o poezie într-o lume care poate va pieri prin propria-i dezbinare să mai fie simplă? Are voie o poezie într-o lume care poate prin propria-i dezbinare va pieri să fie

Peste iazul alb Păsările sălbatice au plecat. Seara, dinspre stelele noastre bate un vânt de gheață. Peste ale noastre morminte Se-nclină fruntea zdrobită a

Câmpu-nghețat și alb strălucește, Cerul e singur, nemărginit, Vin din pădure vânătorii tihnit, Pe iaz stăncuța lin se rotește. Liniștea-n ramuri negre adie, Focuri se-aprind în casele rare, E

Scumpa mea mică stea tremurătoare te iubesc Trup delicios elastic te iubesc Vulvă care strânge ca un spărgător de nuci te iubesc Sân stâng atât de roz și obraznic te iubesc Sân drept așa de

Deja e târziu și frig o să vină, Căci toamna în lume-a intrat, În a surorii tăcută grădină, Pasul ei de alb nepătat. Un cântec de mierlă se stinge-n surdină, Căci toamna în lume-a intrat, În

Din adâncimi de somn îngândurați vin strămoșii, obosiți și singuri, cu timpul picurându-le-n pleoape. Anii au nins peste ei. Trecut prezent viitor noi priveliști răsar – câtă frumusețe

Cineva le-a zis pietrelor: fiți umane Pietrele au răspuns: Nu suntem încă destul de dure

Cine vrea ca lumea să rămână cum este nu vrea ca ea să rămână

Includerea unui număr mare de persoane decedate în listele de vot n-a fost întâmplătoare, a avut un rost. Aceste persoane ar trebui socotite ca votanți. Cei ce-au lipsit la vot sunt