Poezie
Crepuscul
1 min lectură·
Mediu
Din adâncimi de somn
îngândurați vin strămoșii,
obosiți și singuri,
cu timpul picurându-le-n pleoape.
Anii au nins peste ei.
Trecut prezent viitor
noi priveliști răsar – câtă frumusețe –
și totuși aceleași de veacuri.
Istoria – o moară ce macină-n gol...
În vertiginoasa neoprita rotire
cad oameni și lucruri.
Ochii privesc avizi
spre un vis
mereu mai departe...
Ceasuri au bătut sus în turn;
în lume s-a-nnoptat
e târziu.
005300
0