Fii muzică, noapte
Fii muzică, noapte, Pentru ca somnul ei să poată pleca Acolo unde îngerii au înaltele lor coruri palide Fii mână, mare, Pentru ca visele ei să poată privi Îndrumătoru-i ghid atingând carnea verde a
PDPetru DincăSecerătoarea singuratică
Privește,-i singură pe câmp, Sub cerul fără niciun nor, Secerătoarea cu-al ei cânt; Oprește-te, sau mergi ușor! Ea taie grâul, snopi făcând Și cântă melancolic, blând; Ascultă cântecu-i cum
PDPetru DincăSecerătoarea singuratică
Privește,-i singură pe câmp, Sub cerul fără niciun nor, Secerătoarea cu-al ei cânt; Oprește-te, sau mergi ușor! Ea taie grâul, snopi făcând Și cântă melancolic, blând; Ascultă cântecu-i cum
PDPetru DincăVan Gogh
Tulpini de chiparoşi urcând spre cer lumini şi umbre. Ai căutat lumina până în adâncul sufletului tău înrobit de frumos, ai dat viaţă chiar şi umilului insignifiant; nu culori ai pictat pe
PDPetru DincăCâmp gol
O fiară trăiește în ochiul meu. Îmi coc simțurile la un foc întunecat. Vechiul pântece putrezește și noua mamă Se apropie cu pașii unei alte lumi. Cine sunt oamenii acestui cer încă
PDPetru DincăTimpul
Trecem noi prin timp sau trece timpul prin ființa noastră, lăsând urme ca ridurile brăzdate pe piatra aspră de apa gonind vijelios printre stânci; râu ce-și croiește drumul prin munți și
PDPetru DincăUniversul particulelor
Fizicianului Florin Constantin „Se manifestă în legile
PDPetru DincăÎn întregime
Un demon, stirpe diavolească, Pe mine azi m-a vizitat, Şi dornic să mă ispitească, Iscoditor, m-a întrebat: „Din toate lucrurile frumoase Ce-s dăruite de natură, Roze sau
PDPetru DincăDe toamnă...
Cad frunzele, cade soarele în marea purpurie a asfinţitului, în nemişcarea deplină a serii de toamnă. Albă, unduirea luminii departe... pe dealuri... Umbre de ceață în văzduhul răcoros şi
PDPetru DincăDe profundis
E o mirişte pe care cade o ploaie neagră. E un arbore brun, care stă aici singuratic. E un vânt şuierător care-ncónjură colibele goale. Ce tristă e seara! La marginea cătunului Blajina orfană
PDPetru DincăȘarpele și Pila
Traducere de Petru Dincă
PDPetru DincăPrintre cuvinte
Cu cuvinte
PDPetru DincăLupul și Câinele
Un Lup ce-ajunsese numai piele şi os,
PDPetru DincăIrodiada
II. Scenă Doica -–– Irodiada D. Trăiești sau eu văd umbra unei prințese numai? Pune-mi pe buze-un
PDPetru DincăTrei întrebări deodată
Are voie oare o poezie într-o lume care poate va pieri prin propria-i dezbinare să mai fie simplă? Are voie o poezie într-o lume care poate prin propria-i dezbinare va pieri să fie
PDPetru DincăDeclin
Peste iazul alb Păsările sălbatice au plecat. Seara, dinspre stelele noastre bate un vânt de gheață. Peste ale noastre morminte Se-nclină fruntea zdrobită a nopții. Sub stejari ne legănăm
PDPetru DincăÎn iarnă
Câmpu-nghețat
PDPetru DincăScumpa mea mică Lou te iubesc
Scumpa mea mică stea tremurătoare te iubesc Trup delicios elastic te iubesc Vulvă care strânge ca un spărgător de nuci te iubesc Sân stâng atât de roz și obraznic te iubesc Sân drept așa de
PDPetru DincăGrădina surorii
Deja e târziu și frig o să vină, Căci toamna în lume-a intrat, În a surorii tăcută grădină, Pasul ei de alb nepătat. Un cântec de mierlă se stinge-n surdină, Căci toamna în lume-a intrat, În
PDPetru DincăCrepuscul
Din adâncimi de somn îngândurați vin strămoșii, obosiți și singuri, cu timpul picurându-le-n pleoape. Anii au nins peste ei. Trecut prezent viitor noi priveliști răsar – câtă frumusețe
PDPetru DincăRăspuns
Cineva le-a zis
PDPetru DincăStatus quo
Cine vrea
PDPetru DincăReproș după referendum
Includerea
PDPetru DincăDilemă
S-a gândit în multe rânduri Să o ia, dar stă pe gânduri, Fi'ndcă fata e cuminte, Dar puțin cam fără minte.
PDPetru Dincă