Trei întrebări deodată

ajungem să ne întrebăm dacă "are voie o poezie"! între simplu și complicat cine face legile? suntem noi capabili?! sau în virtutea tandemului viață-moarte, prin propria-i dezbinare, lumea "are visul". are voie să ce?!

Ottilia,

în primul rând, îți mulțumesc frumos pentru lectura poeziei și mă bucur că ți-a plăcut. Erich Fried e un poet reflexiv, care scrie un gen de poezie aforistică, profundă, adesea paradoxală. Mie îmi place foarte mult. Deși e foarte apreciat în Europa, la noi e aproape necunoscut.

Relativ la ceea ce spui tu, dacă ,,are voie o poezie'', în general, eu nu pot să-ți răspund decât că are voie, că are voie din plin, și că ea influențează foarte mult omenirea, chiar dacă ea nici nu-și dă seama de asta. Din păcate, în ultimul timp, se observă o alunecare spre prozaic, o îndepărtare de poezie. E trist, dar se întâmplă. Mai trist e că nici poezia nu are, din punctul meu de vedere, o evoluție prea fericită. Poate că tu ești de altă părere.

Petru

Domnule Marinescu,

mulțumesc pentru vizită și pentru comentariu. Poezia e ,,sublimă'', dar dispare lent... Mulți o apreciază din ipocrizie, dar, în sinea lor, o consideră ceva neserios, ceva cu care nu merită să pierzi timpul. Și sunt mulți care contribuie la acest lucru: părinții, profesorii de română, criticii, chiar și poeții, care scriu mai mult pentru ei sau pentru un public restrâns.

Ce frumos! Poezia aceasta este uluitoare si prea cuprinzatoare pentru cele cateva cuvinte ale ei.
Ma voi gandi la forta acestei poezii, tradusa atat de bine in romana. Nici nu este prea mult posibil (paradoxal de fapt) sa intorci ideile acestei poezii, sa vezi dupa ele ce este. Este prea mult si este prea complicat, cand de fapt este atat de prea simplu. Sa fie oare ceva simplu? ....NU prea...

Felicitari domnule Dinca pentru ca sunteti acolo ,,sus,, prin tot ceea ce faceti. Dumneavoastra aveti, in ochii mei, o sursa mare de a fi rasplatit direct si nemijlocit de catre chiar poeziile pe care cu o truda placuta si istovitoare le traduceti.
Va inscrieti astfel in paradoxul intelept al acestei poezii, intr-o anume masura.

Ma bucura revederea cu traducerile dumneavoastra.

Toate cele bune.