Veronica Văleanu

Mergi înainte pe holuri arcuite albite de lumina ferestrelor unde perdelele își fâlfăie viața ba trăită ba netrăită de-un capăt și de altul. Vezi, eu hotărăsc cum să izbucnească și unde să ducă

sticlăria din ochii tăi prin fața ochilor mei ca apoi să-i las să cadă-n jos în acest triunghi desprinzându-se brusc scobesc un spațiu de care tu să nu știi mai târziuri împinse acolo se

Lăsat fără supraveghere, aliniamentul de goluri și plinuri al fiecăruia e vulnerabil. Zile tentaculare duc până la capăt în ochi vizi și întorc urme vizibile. O arcadă de veghe

Ah, ființele ramificate conviețuiesc fantastic cu ființele stratificate. Dumnezeu vine să le amestece numaidecât, că doar trebuie și el întrucâtva să mestece: fiecare tentaculă de-a lor

“dar ah unde începe poezia-orificiu ea nu începe dar ah” – Oskar Pastior (parbrizul cu ceea ce înghite, luneta cu ce varsă. geamul lateral îmi strecoară printre degete) cauți un interval să mai

Deși ar putea avea doi ochi, totuși aceștia sunt preschimbați într-un singur ochi. Acesta este pur în albeața sa și atât de alb încât cuprinde toată albeața. Zoharul Din camerele de jos, urci la

[Amen, I say unto you: The soul for which ye shall pray, if it indeed is in the dragon of the outer darkness, he will draw his tail out of his mouth and let go that soul.] - Pistis Sophia, chapter

Am asistat azi la un moment pe care nu o să-l uit, aproape ca un moment în spațiu și timp, și vreau, vorbind despre asta, să fac vizibilă urma asta oarecare, din anumite motive. Prima liturghie

oameni de margine împing ochii în tine iar tu îi ții în pământ. e un crater în care se cască alți oameni, înfipți în locuri scobite. nu le spune încă nimic, să deschidă gura. primele

TRUNGHIUL În geometria sacră, în triunghi se manifestă 3 câmpuri de forță: acțiunea, reacțiunea și neutralitatea. Arta, ca spațiu de creație, preia cu exactitate matricea triunghiului

e noapte. tu intri pe ușă pui jacheta neagră peste blackberry-ul meu, prin firele de la căști până în mintea mea. sau poate e invers. duc bruiajul prin fire în telefonul care se

Ați pus piciorul, ați atins separeul. Dați-vă drumul (Drumul) - e întredeschis și alunecați ușor înăuntru (Înăuntrul) - unde e desimea. În spatele dvs un om s-a prins din toate puterile

vocile de lemn iau foc în jurul meu cât cuprinde gurile dar eu trec prin ele fiindcă flăcăruia intră tot în gâtul meu s-o duc mai departe atât mai văd din urmă, strâng buzele să

Împărtășite, mizeria și curățenia erau odinioară același focar de scurtă existență. Cloaca maxima a despărțit apele în două: cea proaspătă, în gura țâșnitorilor-statui și cea murdară, absorbită în

Într-un cuvânt, un gest își caută o gestă și toată însoțirea pe care o au de făcut: "Într-una din seri, cum ședea el în foișor numai ce zărește în depărtare un sul de raze

închizi ușile cu ușa îmi strângi palma în palma ta să iei șirurile acelea de zburătoare văzute de trăitorii pe pământ în pelicula împinsă cu vâslele. însă aici, pe scări lemnul se

O trase după el în coridorul răsunător, cu fresce șterse. Înăuntru nu îi mai găsea nimeni. Ea duse mâinile la gură. Draperii roșu bourbon se tăvăleau pe podeaua ceruită. El o împinse acolo în

am buzele ude. sus fâlfâie rufe mii, cu capul dat pe spate. se îngustează. trebuie să fie capătul - mușchii tăi pulsau așa, până nu mai știam cine ești pe abdomen îmi lucea precum în cer

motto: „Ternarul pretutindeni străluce-n Univers. Monada e al său principiu.” Fabre d’Olivet - Vers Dorés „Eu sunt Nemurirea și Moartea, și tot eu sunt, o Arjuna, Ființa și Neființa.” Bhagavad Gita,

Dedesubt, colosului îi e de ajuns orice punct să-și străpungă cerul. Abur irosit, abur de gură va netezi cu limbi transparente pieptul uriaș, uscându-l tot mai mult până la ascuțire. Fiecare