Veronica Văleanu

am citit cu deosebita placere! as putea recrea cu acuratete infrastructura textuluu, dupa care sa se astearna usor pixelii acestei viziuni, datorita reglajului filtrului emotional.
momentul cel mai ametitor este "tot ce am facut a fost sa inchid sau sa deschid o fereastra din Evul Mediu" - produce o disociere, o dedublare care sunt aici foarte folositoare pt perceptie.
V.V.

da, asa e. multumesc, daca ai citit cu placere inseamna ca nu pare chiar un text tulbure. acolo se repeta de 3 ori referitor la cele 3 dimensiuni.

atunci unde e tromer
ca tinde mai mult spre a fi un quelque chose pt sustinere a textului

it.s a trap
oricat as incerca sa reprim senzatia, cred ca e ok uneori sa mai merg si dupa urme usor identificabile
dar chiar tin sa spun - unde e modul "trans" din setarea transtromer, daca tot sus-tii aceasta titulatura?

un text care a trecut aproape nevazut
si pe langa care s.a trecut cu o liniste mormantala
cred ca si de frica discursului alchimic, cu hiperdecodificari pe toate palierele
mie mi se pare un text aproape sacru, cand stii sa declansezi resorbtia.

Multumesc pt citire& transpunere, Igor!

Semnul infinitului ∞ redat aici la printr.o pozitionare diferita a constiintei (cifra 8). Acele repetitii fac parte din aceeasi paradigma de sens. Pare repetitiv insa e vorba de anumite fluctuații ale constiintei.
multumesc pt com.

Sa consemnez citirea si placutul. It.s a powerful text. Are tot ce.i trebuie si niciun cuvant nu e in plus. Bun si virajul inspre adresare directa de la sfarsit, ii da o fascinatie aparte.

ma fac ca n.am auzit bine. Dle Stefanescu, e timpul sa incercati mici (adica marunte) variatiuni din varful pixului si dupa textele altcuiva. Riscati sa.si cam dea seama si altii.

oarecum acelasi, dar fiecare tot dupa puterile lui.

cu atat mai mult, dle Sibiceanu;
nu se sustrage deloc spuselor mele de mai sus, la cele adaugate de dvs, cu care insa nu sunt de acord in totalitate. intr-adevar, numele Manole cu etimologia sa ebraica (Immanuel), grefat si pe pozitia sa de mason (sa o luam mai bine cu sensul concret, desi nu avea cum sa fie nici atunci vreo casta nestiutoare)- numele, spuneam, da de banuit

va propun insa perspectiva lansata de Vasile Lovinescu in Dacia Hiperboreana facut la inceputul anilor "30. El sustine nu mai putin ca Negru Voda e de fapt o functie initiatica, sacerdotal-regala. Numele ar proveni din radacinile pelasgice pe care le avem ("nascut din Pamantul Negru"), asa cum avem Marea Neagra,Harap Alb,/Arab/Arav in romana veche populara,(cu inversarea Varah), Sarab care devine Basarab, trei capete de Negri de pe stema Valahiei, adica intram in niste chestii, s-ar putea sa ne ia un vartej!

de aceea e mai bine sa lasam planul asta mai in fundal. pe de alta parte, e bine sa ramanem en garde si sa privim mai distilat, nu numai prin dulcea ameteala a psihanalizei.

asa, acum s-a mai incalzit atmosfera.
sunt intrutotul de acord cu dl Munteanu in paragraful 2.
da, uitasem sa pomenesc despre dublura noapte-zi care facea si desfacea. sa stiti ca se valideaza chestia din paragraful 1:
Manea mi-o vedea,
Inima-i plângea
Și iar se-nchina,
Și iar se ruga:
- Suflă, Doamne,-un vânt,
Suflă-l pe pământ,
Brazii să-i despoaie,
Paltini să îndoaie,
Munții să răstoarne,
Mândra să-mi întoarne,
Să mi-o-ntoarne-n cale,
S-o ducă devale!
Domnul se-ndura,
Ruga-i asculta
Și sufla un vânt,
Un vânt pre pământ,
Paltini că-ndoia,
Brazi că despoia,
Munții răsturna,
Iară pe Ana
Nici c-o înturna!
Ea mereu venea,
Pe drum șovăia
Și s-apropia
Și, amar de ea,
Iată c-agiungea!

-ea isi urmeaza propria conditie, aproape inconstient (la nivel de element pasiv, nu de personaj). doar nu cauta sa-si puna in pericol sarcina stricto sensu, prin urgiile alea. Mai ales ca isi exercita aceasta functie intr-un cadru tipic al naturii dezlantuite, invingand vitregii. In schimb, cum se face ca repusa in ipostaza de personaj, ea devine stangace si nu e in stare sa zica: gata, opreste-te domnule! Ramane pasiva nestiind dece si cumsanu. Ce vreti mai mult decat definitia pasivitatii pure?
eu zic deci ca se valideaza, in urma intelegerii celor 2 cadre separate. Mai mult, ea i se adreseaza sotului cu "Manoli, Manoli, mestere Manoli". Parca ar fi un cod rostit inconstient pt ca in constiinta barbatului sa se declanseze ceea ce are el nevoie spre a implini.

chiar foarte interesant, da de gandit si de rasgandit
dar oare
daca s-ar merge pe alt fir al analizei?
cred ca e incontestabil faptul ca Manole reprezinta prin excelenta principiul activ, chiar cu riscul de a se autodistruge
iar Ana principiul pasiv, pana la autodistrugere
ei nu se schimba orice-ar fi, merg pana la capat. De aceea principiile astea se atrag si coexista. Nu cred ca-l putem diseca pe Manole la nesfarsit fara sa-l punem in aceeasi balanta cu Ana. Au exact aceeasi importanta. Altfel spus, pt cineva ca Manole, trebuia sa existe cineva exact ca Ana, si aici se rezuma totul.

si mai e ceva!
eu vad un alt pattern arhetipal aici, mult mai izbitor.
Negru Voda este cel mai misterios personaj. el vine cu ideea constructiei, plus ca tine neaparat sa fie amplasata intr-un loc cu "un zid parasit si neispravit", drept care intreaba in stanga si dreapta unde este. inseamna ca stia de acel loc. (sa fie locul damnat unde cineva, inaintea venirii lui pe tron sa mai fi incercat ceva de o anvergura asemanatoare si nu a reusit? sau un loc damnat in care o r i c i n e ar incerca asta ar pieri?
eu cred ca Negru Voda, ca si principiu, inseamna tot o continuitate. si inca una cu caracter scindat.
la inceput, Negru voda zice:
Aici sa-mi durati
monastire nalta
cum n-a mai fost alta
ca v-oi da averi
v-oi face boieri
iar de nu apoi
v-oi zidi pe voi,
v-oi zidi de vii
chiar in temelii!

asa deci. pai sa vedem ce are de spus dupa ce obiectivul a fost indeplinit.
isi intreaba echipa daca ar mai fi in stare sa construiasca vreodata ceva si mai si. la raspunsul lor afirmativ, Negru voda:
pe ganduri sta
apoi poruncea
schelele sa strice
iar pe cei zidari
zece mesteri mari
sa mi-i paraseasca
ca sa putrezeasca
colo pe grindis
sus pe coperis.

nu e evident atunci faptul ca orice s-ar fi intreprins, executantii urmau sa fie ucisi de catre cel care avusese scanteia creatoare?

asta este principiul aproape ouroboric regasit aici. implantarea unei creatii intr-un spatiu de cultura mort poate sa aiba ca si efect nevoia de implantare a mortii in acel spatiu, la inceput,pt a-l aduce la viata(Ana); sau chiar nevoia de a implantare a mortii in acel spatiu, la sfarsit, astfel ca locul sa ramana pozitivat, dar inchis ca si continuitate in spatiu si timp (Manole)
de la asta trebuie pornit.
faptul ca Manole o zidea pe Ana nu e decat principiul corespondentei fata de faptul ca la nivel macro oricare ar fi demersul, Negru voda il va ucide pe Manole.
Cum va place asta ?

e genul de text care se fabrica special pentru 1-2 randuri de la sfarsit, unde sa izbeasca. pentru ca acelea sunt singurele 2 versuri bune, plus unul de mai inainte, unde vad un contrapunct bun [abia aștepți să vezi oameni căzuți zdrang pe stradă].

ce il mai salveaza e faptul ca e la pers. a 2a, ca daca mai era scris si la pers I, cadea iarasi in alta categorie.

e [eczema], nu [exema]
si apoi [orice exemă devine zonă erogenă]?? - e un vers clar contrafacut pt o mica atmosfera, acolo

[apoi vine gerul așa e iarna
multă căldură animală irosită]
[rozi un covrig sughiți în lucarnă
ai vrea să crezi în fulgi
privești cum se naște o planetă mai bună
una fără tine da
nemeritat de albă] - si nu numai acestea
- aici nu vad decat idei de umplutura

urmand cu egala simpatie sirul replicilor de schimbat intre interlocutori,
sa nu uit sa mentionez ca si pagina autorului e un fel de muzeu. unul pe care l-am mai vizitat si dupa vizita caruia m-am ales totusi cu destule lucruri bune pana acum, dpdv al simtului de umplere al spatiului de expunere. de aceea zic ca nu merge textul. :)

da. un tratat complet despre dimensiunea contre-emploi a poeziei. putini s-ar incumenta sa il scrie. unii doar il experimenteaza in felul aici descris (sau, cum s-ar zice in franceza, ci-git, ca se si preteaza). de aceea te pot si felicita pentru text.
nu are niciun cusur, cu exceptia lui [maiestosi]: schimba in [maiestuosi].daca stau sa ma gandesc la manevrele de exceptie de aici, tocmai partea cu arborii da de lucru la nivel de mesaj. adica sunt sigura ca nu ai pus-o degeaba acolo, dupa tot cat ai dezvelit la nivel de sens din [expunerea indelungata la soare, nu exista palarii de soare].
acolo, la partea cu copacii, este contrapunctul perfect (in sens si in dinamica lucrului cu). caci dupa cate citesc pe agonia, putini se pricep la contrapunct in compozitie.

am mai citit si restul textelor din pagina ta. mi-a placut sa gasesc o hibridizare cu anumite concepte stiintifice, dar atentie, de cele mai multe ori ar trebui sa se evite a se folosi in prim-plan (pare epatant). atunci cand sunt folosite in background sunt mult mai functionale. tu le-ai folosit si-si.
o sa mai urmaresc.

sa incapa

un text destul de subred fata de cele pe care le-am mai citit prin acesta pagina. nici macar substantele prime folosite aici nu sunt puse in doza maxima pt a avea vreun efect, daramite modul de intrebuintare- nici el la capacitate maxima. chiar si pt un minimalism functional la nivel de sens, ca acela la nivel de exprimare fusese miza.
imi aminteste de muzeul de arta contemporana din Barcelona pe care l-am vizitat asta vara, o cladire atat de goala si de sens si de productie artistica, incat am iesit afara nervoasa dupa 10 minute, bucuroasa mai degraba sa admir migalelile bietilor artistilor stradali.
e doar o critica constructiva. tot ce as fi vrut era sa fi gasit putinul acela imens in spatiul unde putea cu usurinta sa incape, chiar si sa reverbereze.

pai tocmai ultima strofa ii confera un statut special

un text interesant.
incepe in forta. in prima strofa totusi par a se folosi prea multe cuvinte pt a declansa flash-ul mental. se mai poate taia
[in prima bancă rămasă undeva în afara colii,] -fara undeva
[pe locul de lângă fereastră, în seara aceea de noiembrie] -fara aceea
[în care a venit gerul. când peste noapte ferestrele rămân deschise] -[cu gerul, cu ferestre deschise peste noapte.

[forma a plecarii]- mai bine gasesti altceva, ca sa nu stearga efectul pe care-l vei da apoi cu [regasirea]

stephen hawking, nu steven.
mi-a placut mult cum ai folosit acest icon (S.H. imobilizat in scaunul lui, miscandu-si doar mintea, si revenirea la statusul de copil intepenit intr-o banca, si scanteia care e in mintea amandurora, odata cu intrebarile)
mi-a placut si chestia cu pasarile, merge perfect

[timpul blocat în noi,
noi, în micarea noastră ondulatorie.]- aici e o tusa prea apasata. esenta insa e buna.