Veronica Văleanu

[Amen, I say unto you: The soul for which ye shall pray, if it indeed is in the dragon of the outer darkness, he will draw his tail out of his mouth and let go that soul.] - Pistis Sophia, chapter

Într-un cuvânt, un gest își caută o gestă și toată însoțirea pe care o au de făcut: "Într-una din seri, cum ședea el în foișor numai ce zărește în depărtare un sul de raze

O trase după el în coridorul răsunător, cu fresce șterse. Înăuntru nu îi mai găsea nimeni. Ea duse mâinile la gură. Draperii roșu bourbon se tăvăleau pe podeaua ceruită. El o împinse acolo în

vreau să te duc într-o cameră goală, milady. să nu fie niciun scaun nimic. să te privesc mult să ni se facă rău. o putere mare să ne țină în picioare tocmai pentru slăbiciunea care ne culcă la

TRUNGHIUL În geometria sacră, în triunghi se manifestă 3 câmpuri de forță: acțiunea, reacțiunea și neutralitatea. Arta, ca spațiu de creație, preia cu exactitate matricea triunghiului

Circuitul sângelui în natură - oricât de aplicat am încerca noi, doctorii, să-i monopolizăm aici traseul, tot dinspre Dumnezeu trebuie să de-curgă, din toate punctele de vedere intravenoase.

Lăsat fără supraveghere, aliniamentul de goluri și plinuri al fiecăruia e vulnerabil. Zile tentaculare duc până la capăt în ochi vizi și întorc urme vizibile. O arcadă de veghe

motto: „Ternarul pretutindeni străluce-n Univers. Monada e al său principiu.” Fabre d’Olivet - Vers Dorés „Eu sunt Nemurirea și Moartea, și tot eu sunt, o Arjuna, Ființa și Neființa.” Bhagavad Gita,

“dar ah unde începe poezia-orificiu ea nu începe dar ah” – Oskar Pastior (parbrizul cu ceea ce înghite, luneta cu ce varsă. geamul lateral îmi strecoară printre degete) cauți un interval să mai

Producerea de existență prin scris e o dimensiune umană a cărei monadă e inumană. Orice încercare de reducționism ar fi inutilă, mai ales dacă luăm în calcul interferența de planuri autor-lectori

[Fiica] - Eu nu mă mai mișcam de mult. [Cutremurul] - E cutremur. [Fiica] - Nu-i nimic. [Cutremurul] - Trebuie să mă crezi. [Fiica] - Nu vreau să mai cred nimic.

PERSONAJE: Dumnezeu Spațiul Oamenii (Spațiul): Nu sta cu fața întoarsă când vorbesc cu tine! (Dumnezeu): Nu mai

Ce câine și sângele! Auzise ca la început stăpânul lui avusese doar demoni pe care-i răstignise amăgindu-i despre Mariile ce-i vor mai naște o data să împărățească pământurile. Pe

Sacrul este tot ceea ce există, dar căruia nu i-am descoperit încă infinitele rosturi precum și tot ceea ce încă nu există.

(arena) nimeni nu se apleca în afara portalului și nu aerisea (blind spot) ei erau aparate de aer condiționat cu aerul acela divin afară din piepturi eu mă

Eva, tu o să cazi dintr-o gură de șarpe. Vei fi aruncată afară de fiecare dată până vei intra la loc cum trebuie să-i lipești șarpelui solzii pe dinăuntru când își va lepăda

dacă vrea, Boho girl poartă pardesiul cu dublura pe dinafară fiindcă nu are nevoie de brand ea e mod/erată nici fustele pe bi/euri de lucru nu fac din ea vreo fashion victim

du texte avant toute chose (ca un chist) pretextul se citește și se dă mai departe tot ce se încorporează în text fiind amorsat de alt text intertextualitatea și nimeni nu se mai

motto: “Două păsări, mereu unite și cunoscute sub același nume, se așază pe aceeași creangă, aproape una de cealaltă. Una din ele mănâncă fructul dulce, cealaltă se uită fără să mănânce.”