Poezii

Mergi înainte pe holuri arcuite albite de lumina ferestrelor unde perdelele își fâlfăie viața ba trăită ba netrăită de-un capăt și de altul. Vezi, eu hotărăsc cum să izbucnească și unde să ducă

VVVeronica Văleanu

0

2

sticlăria din ochii tăi prin fața ochilor mei ca apoi să-i las să cadă-n jos în acest triunghi desprinzându-se brusc scobesc un spațiu de care tu să nu știi mai târziuri împinse acolo se

VVVeronica Văleanu

0

0

Lăsat fără supraveghere, aliniamentul de goluri și plinuri al fiecăruia e vulnerabil. Zile tentaculare duc până la capăt în ochi vizi și întorc urme vizibile. O arcadă de veghe

VVVeronica Văleanu

0

0

închizi ușile cu ușa. în cameră ne aliniem în paturi, căscăm, ne cufundăm neputincioși în somn. așa veneau șiruri interminabile cu mine cărând în cârcă un șarpe gigantic,

VVVeronica Văleanu

0

4

motto: Deși ar putea avea doi ochi, totuși aceștia sunt preschimbați într-un singur ochi. Acesta este pur în albeața sa și atât de alb încât cuprinde toată albeața. Zoharul Aflându-ne departe de

VVVeronica Văleanu

0

0

Ah, ființele ramificate conviețuiesc fantastic cu ființele stratificate. Dumnezeu vine să le amestece numaidecât, că doar trebuie și el întrucâtva să mestece: fiecare tentaculă de-a lor

VVVeronica Văleanu

0

0

“dar ah unde începe poezia-orificiu ea nu începe dar ah” – Oskar Pastior (parbrizul cu ceea ce înghite, luneta cu ce varsă. geamul lateral îmi strecoară printre degete) cauți un interval să mai

VVVeronica Văleanu

0

0

Deși ar putea avea doi ochi, totuși aceștia sunt preschimbați într-un singur ochi. Acesta este pur în albeața sa și atât de alb încât cuprinde toată albeața. Zoharul Din camerele de jos, urci la

VVVeronica Văleanu

0

0

[Amen, I say unto you: The soul for which ye shall pray, if it indeed is in the dragon of the outer darkness, he will draw his tail out of his mouth and let go that soul.] - Pistis Sophia, chapter

VVVeronica Văleanu

0

0

oameni de margine împing ochii în tine iar tu îi ții în pământ. e un crater în care se cască alți oameni, înfipți în locuri scobite. nu le spune încă nimic, să deschidă gura. primele

VVVeronica Văleanu

0

4

e noapte. tu intri pe ușă pui jacheta neagră peste blackberry-ul meu, prin firele de la căști până în mintea mea. sau poate e invers. duc bruiajul prin fire în telefonul care se

VVVeronica Văleanu

0

9

Ați pus piciorul, ați atins separeul. Dați-vă drumul (Drumul) - e întredeschis și alunecați ușor înăuntru (Înăuntrul) - unde e desimea. În spatele dvs un om s-a prins din toate puterile

VVVeronica Văleanu

0

0

vocile de lemn iau foc în jurul meu cât cuprinde gurile dar eu trec prin ele fiindcă flăcăruia intră tot în gâtul meu s-o duc mai departe atât mai văd din urmă, strâng buzele să

VVVeronica Văleanu

0

0

Împărtășite, mizeria și curățenia erau odinioară același focar de scurtă existență. Cloaca maxima a despărțit apele în două: cea proaspătă, în gura țâșnitorilor-statui și cea murdară, absorbită în

VVVeronica Văleanu

0

2

Într-un cuvânt, un gest își caută o gestă și toată însoțirea pe care o au de făcut: "Într-una din seri, cum ședea el în foișor numai ce zărește în depărtare un sul de raze

VVVeronica Văleanu

0

0

închizi ușile cu ușa îmi strângi palma în palma ta să iei șirurile acelea de zburătoare văzute de trăitorii pe pământ în pelicula împinsă cu vâslele. însă aici, pe scări lemnul se

VVVeronica Văleanu

0

6

O trase după el în coridorul răsunător, cu fresce șterse. Înăuntru nu îi mai găsea nimeni. Ea duse mâinile la gură. Draperii roșu bourbon se tăvăleau pe podeaua ceruită. El o împinse acolo în

VVVeronica Văleanu

0

8

am buzele ude. sus fâlfâie rufe mii, cu capul dat pe spate. se îngustează. trebuie să fie capătul - mușchii tăi pulsau așa, până nu mai știam cine ești pe abdomen îmi lucea precum în cer

VVVeronica Văleanu

0

5

Dedesubt, colosului îi e de ajuns orice punct să-și străpungă cerul. Abur irosit, abur de gură va netezi cu limbi transparente pieptul uriaș, uscându-l tot mai mult până la ascuțire. Fiecare

VVVeronica Văleanu

0

0

în madrid sunt un cuerpo dar stau: toate glisează limbi uriașe poartă spre un fel de înăuntru, ca această stradă pe care am să te pierd pe tine te izbește brusc în mii de geamuri curbate și vii

VVVeronica Văleanu

0

3

vreau să te duc într-o cameră goală, milady. să nu fie niciun scaun nimic. să te privesc mult să ni se facă rău. o putere mare să ne țină în picioare tocmai pentru slăbiciunea care ne culcă la

VVVeronica Văleanu

0

7

a mai crăpat și ieri podeaua. înnebunesc. dacă vreau să am, pot strânge numai banchize care să lucească o clipă ca apoi să dispară. cred că ar trebui să trecem peste dragoste, mai ales că

VVVeronica Văleanu

0

2