Poezie
buddhi
1 min lectură·
Mediu
închizi ușile cu ușa
îmi strângi palma în palma ta
să iei
șirurile acelea de zburătoare văzute de trăitorii pe pământ
în pelicula împinsă
cu vâslele.
însă aici, pe scări
lemnul se tocește la mijloc, cum tu nu vrei.
vreau să fii mort de oboseală
să găsesc sus rânduri de sacouri
de împins de la geam.
asta se strânge la urmă, când
cele trei clape se vor descleșta.
însă acum între noi
se întinde netulburată o pieliță
precum trapa ce-a așteptat în fiecare lucru
un om pe viață și unul pe moarte.
065219
0

apoi, ai însă și dar foarte aproape unul de altul, iar efectul e de poticnire. plus că mai ai un însă mai la vale.
așa cum ai vrei și imediat apoi vreau.
cu alăturările astea cred că e ceva de făcut, pentru că dincolo ed faptul că da, sunt niște răsuciri ep care textul mizează, niște itercalări de planuri, cred că le-ar ajuta mai mult o gestionare altfel a lianților.
plăcut mult finalul, care leagă într-adevăr cu titlul, iar la nivel de exprimare se așază în cititor, grație tocmai eliberării de ce spuneam mai sus. firește, în cititorul din mine.