vortext

Textul pare decupat din scrierile lui Jimmy Guieu,
dar transpunerea în planul afectiv al poeziei
e obturat de un anumit ermetism personalist.
În ce mă privește, agreez asemenea expresie lirică,
mai ales, subtilitatea titlului.
Mulțumit de lectură

probabil prin atitudinea lui fata de propriul text-
nu am considerat niciodata ermetismul drept ceva asumat, intentionat, nici nu l-am pus in lista de ingrediente, dar aveti dreptate ca impactul transpunerii se face aici in fundal si nu pe aceleasi coordonate ca si vocea de lead-in.

va multumesc mult pt apreciere si ma bucur ca vortexul a functionat.
VV

îmi pare rău, însă abia spre final începe să se contureze ceva; și nu, restul nu pregătește finalul, așa cum ar spune cineva, ci mai degrabă îl înghite. pare mult prea lucrat și, totodată, brut — nu știu dacă e bine ori rău, dar mie nu-mi spune absolut nimic. aș fi vrut, de pildă, să citesc un poem care începe cu versurile:

„Trage aer în piept și astupă cu ultima suflare.
Tu ești vocea lor,
de care nu vreau să mai aud.”

mai mult decât atât, aș pune „Trage aer în piept și astupă-l cu ultima suflare”, căci ar da un efect fain. în sfârșit, pe scurt, toate versurile pe care nu le-am citat nu funcționează, cel puțin pentru mine.

you were close
din moment ce spui, paradoxal, ca ti se pare in acelasi timp si lucrat la maxim si brut - sunt sigura ca din cauza titlului, prin care ai anticipat dinamica fulgurant si de aceea instinctiv ai re.actionat.
e normal sa se intample asa, stiam ca efectul o sa contra.vina regulilor nescrise conform carora un text bun trb sa iasa nu sa intre.
dar scrisul poate suferi multe mutatii ale constiintei, de care nu are rost sa vorbesc acum.
un inceput prea in forta, setat pe un palier nepregatit, nu mai activeaza anumite etape.