Poezie
celule stem pentru țesuturi reci
1 min lectură·
Mediu
nu găsești înăuntrul acela cunoscut
respirația e mai grea decât aerul
orice exemă devine zonă erogenă
ninge
apoi vine gerul așa e iarna
multă căldură animală irosită
doña quijota a plecat poți scrie ce vrei
blestemat fie soarele care îndepărtează
vei avea exact atâtea femei
câte frigidere vei umple și
tot atâtea sertare cu scrisori neprimite
a venit viscolul abia aștepți
să vezi oameni căzuți zdrang pe stradă
rozi un covrig sughiți în lucarnă
ai vrea să crezi în fulgi
privești cum se naște o planetă mai bună
una fără tine da
nemeritat de albă
când erai mai bătrân ți-au furat bolovanul
de atunci îl cauți îl cauți
055.323
0

nu poate nimeni nega faptul că, în timp, Sisif dezvoltă o obsesie pentru "acea piatră"; nu-l împiedică nimeni să o abandoneze și să ducă spre culme una pe măsura înzestrării sale; e clar, albul (puritatea) acesta care se desprinde din întregul text este o iluzie - ca o mireasă pe care ai vrea să o treci pragul în brațe, dar are 150 kg, iar tu nu ești halterofil; prin urmare, singurătatea ne returnează micilor noastre răutăți, clopotului nostru de gheață (sticla e un material ignobil).
personal, aș renunța la "așa e iarna".