Cântec lent de voinicie
Un el, o ea, doi grași, plimbau un puști sfrijit, tu ai zis ouch și te-ai scobit în nas, apoi te-ai dus întins La Viespea Udă. Cinci vodci ai plâns că ai face mii de copii cu Andora, arată
MLMarius Lazarescueu tu praful
dar noaptea norii chimici urbani saltă și flutură ca rochia ta pe vârtej se dezgolesc pulpele coapsele plopilor pâcla sufletelor intoxicate e muselina uzată ce apără delicatese
MLMarius Lazarescucum se mai preling unii prin crăpăturile vieții
i-ai lăsat tot ai luat cu tine vântul afrodisiac de mai pulsul sânilor ochii geloși ai mierloiului din magnolie epitaful unuia care a făcut răul bine și binele rău secunda toxică în care
MLMarius Lazarescuincompresibilul fluid al uitării
pe strada toamnei te clatini mai vizibil primăvara sub loviturile cireșilor nervoși de mâncărimea florii ce erupe la febra lor adaugi febra ta și trebuie să bei prelung de cât februarie s-a
MLMarius Lazarescue bine să nu înveți nimic niciodată
doar cântecul acela și somnul în care intră țipă că e vineri apoi fuge cu părul în glugă după ea vântul zgârie pielea cu sunet orizontal de capcană cioplești fără grabă o vodcă e bine să
MLMarius Lazarescucelule stem pentru țesuturi reci
nu găsești înăuntrul acela cunoscut respirația e mai grea decât aerul orice exemă devine zonă erogenă ninge apoi vine gerul așa e iarna multă căldură animală irosită doña quijota a
MLMarius Lazarescucea bătrână mă cântărea
țiganca tânără aduna frunze chiștoace hârtii volta fundului le sucea pe făraș plecau spre tomberon survolate de sâni fusta sălta unu doi blank sângele meu era oricum ars pe atunci atât de
MLMarius Lazarescuam călcat pe panseluță
negrul îi interiorizează pe cei expansivi albul îi spiritualizează pe apatici lumea arată statistic mulțumită fără pigment foarte ciudat normal ar fi să ne-nsoțim cu tonuri proaspete ieri am
MLMarius Lazarescucrâng (mircea gojgărea, †2002)
șapte copaci deprimați mierle moi au părăsit pânza pasta grea ascunde iarba lui noiembrie vânăt toți suntem vinovați de afecțiune toți întârziem sănătoși în paturi bolnave corbi mecanici ne
MLMarius Lazarescue sfânta ziua ta
diseară vin la tine să te exilez pe un volum de versuri cu toate că un metru de cârnați în panglică roz e mai irezistibil plus dedicația din suflet pe atâta hârtie de împachetat mileniul 3 va
MLMarius Lazarescucosmin în 9 triolete proprii
9. câtă risipă de spațiu în univers inteligența s-a adunat pe o singură bilă ca o gaură autodevorantă 1. toate râurile se scurg până la urmă în mine și nu pricep de unde atâta sare în
MLMarius Lazarescutatăl fumează
mama panzer duios apretează necondiționat găurește precis încondeiază oul îl lustruiește îl expune în paner toată mama iubește tot copilul aranjează o buclă el este carnea ei viața pe care
MLMarius Lazarescufuncția creează ficatul
vrei una după ceafă îți dau una după ceafă vrei pudel spaniol de apă îi dau și lui împart cu cei care mă lasă rece țuica mea de albești spintec firul fraged zemos să nu ajungă
MLMarius Lazarescuimponderabil
orașul o plăcintă alterată gri pe farfurie de asfalt trotuarele străzile ne-au acoperit simțurile umbrele rămase nu știu cum deasupra beau bere vin orice gust e bun orice pasiune a expirat a
MLMarius Lazarescumă dezbrac pentru tine
vânatul își împarte ficatul în 7 splina în 5 rinichii în 3 lasă pe rând să cadă câte o bucată tot mai des nu privește în spate la sfârșit pancreasul întreg chilipiruri dar nu inima nu
MLMarius Lazarescumeniu ușor de vară
pe masca ta de castraveți eu pun iaurt frecat cu mărar iar pe buze o rodie proaspătă până la glezne înșir dovlecei răcoriți prin mujdei ușor cu pătrunjel las pe fiecare sân câte un păstrăvior
MLMarius Lazarescucafé gelato
privesc paharul nu am gânduri urletul se trezește spontan e flămând agitat părăsește caverna se cațără prin trahee forțează epiglota gustă din omușor râcâie palatinul o puștoaică pe
MLMarius Lazarescuvremuri lichide cu miez
m-au tras pe mal au masat inima acum mă videază ar fi drăguț să folosească pentru asta seringa ta roz am încercat-o și eu dormeai nu aveam bani pentru două ace plătisem camera ciorba rachiul
MLMarius Lazarescumoartea lui zărescu
atunci a răcit suficient l-au internat la morga poe- ților unde nimeni nu moare până la capăt poate doar o pană generoasă de curent sau acolo compune de frig dar mai ales pentru esențe prin
MLMarius Lazarescunimic despre mine
pentru nebunia pământului mă rog pentru ceea ce îl va ține în aerul tare al dimineților dintre spaime tatăl de fontă mama de teracotă cuptoare de unică folosință în ele am ars deriva
MLMarius Lazarescupaza de coastă
te păzesc cu pisici ca pe comorile ermitajului ți-am montat una albă pe inimă + una mult mai albă mama ta e încă frumoasă eu sunt încă tatăl tău automat de vise configurat pentru bancnote
MLMarius Lazarescumotanănbaum
vreau să fiu poet poeții sunt dificili dar atât de drăguți * când mă lua tataia după viflaim cu să nu sperii bunica să nu prea minți să nu râvnești la a altuia
MLMarius Lazarescute ia dintr-odată la faruri
i-am zis ba nu ciocârlia mea era la saci dar în vagoane descoperite apoi am terminat șampania împreună ningea pe zăpadă caloriferul trosnea moș gerilă zâmbea tâmp din perete nici unul nu avea
MLMarius Lazarescuprimul crăciun mayas
de temistocle și tamara se umflă așa o energie din stele ne ia de moțuri pe câțiva ne bagă direct în podea pe alții îi saltă prin tavan să vină să scap odată de mine oricum toți eram zăpăciți
MLMarius Lazarescu