e bine să nu înveți nimic niciodată

Somnul își crește cântecele disonante cu ritmuri de coșmaruri, ce trăiesc doar noaptea, vântul ne zgârâie pielea, se ciocnește de fațade și de copaci cu sunete orizontale.
Imprimăm pe CD melodiile nefiindului, pentru a-i înțelege substanța lugubră, și muzica urii, pentru a-i cunoaște fațetele violente și izul de imund.
Dacă nu învățăm nimic niciodată, am învăța fără vrerea noastră prostia, iar realitatea s-ar înfășura într-o pojghiță translucidă.

de aceea nu o salutăm când o întâlnim pe stradă - vorbesc despre realitatea adevarată, pe celelalte ni le fabricăm singuri, sau chiar le fabrică alții pentru noi.
Tot ce putem face este să luăm act de stările noastre și să le purtăm natural, fără efort, ca niște oameni umblați.
Cu mulțumiri și scuze pentru întârziere, vă mai aștept!