Poezie
imponderabil
1 min lectură·
Mediu
orașul
o plăcintă alterată gri pe farfurie de asfalt
trotuarele străzile ne-au acoperit simțurile umbrele
rămase nu știu cum deasupra beau bere vin
orice gust e bun orice pasiune a expirat a răsuflat
se crede că mulți oameni vorbesc singuri
de fapt o emisferă se răstește la cealaltă
dacă ai creier ceața vine de la sine
cu sufletul slăbit de umanism puteam
să scriu volume reutilizabile
onoarea de hidalgo naște rosinante
am preferat să-mi cumpăr câțiva acri plini
de praf și găuri în luna selenei să fac fermă
ziua voi crește pietre seara voi compune
imnuri către martirul hugo chavez
nimic nu este mai reconfortant decât privitul
meteoriților căzuți pe urmele lui armstrong
când se ridică norul de mătreață
ca fusta de meduză in slow motion
precum nimic mai motivant decât un ozeneu
din care cetățeni de jad îmi fac cu ochiul
și îmi aruncă fluturași cu textul
există moarte după moarte
023.003
0
Două strofe foarte consistente, în care îl cunoaștem pe eul liric, pe artistul migălos și sentimental, pe prietenul tuturor... De la viziunea panoramică, aș spune ca o mandală vizualizată din memorie, a orașului, până la Hugo Chavez, președintele Venezuelei, care a murit de cancer.