Poezie
drum deschis
1 min lectură·
Mediu
cale-ntinsă de seară mă pândește curând
rana mea se numește norli
bătrâna țigancă ședea pe pământ vânăt
fuma neatent până în unghii
vorbea rar cu ochii închiși la vedere
cuvintele îi ieșeau din copaci și din iarbă
treceau încet prin cai prin mine
se vărsau mâlos pe sub podul râului
împletite într-o deltă de tâlcuri
în răstimpuri tăcerea se înăsprea
amesteca îndelung buruieni în ceaun
când focul a stat a adormit dreaptă
vântul a mutat pescărușii mai încolo
caii s-au oprit din păscut și s-au tolănit
puradeii mi-au deschis din priviri drumul
rana mea se numește norli și
nici măcar n-am aflat dacă e
lupoaică alfa de lup sau de om
024358
0
mi-a plăcut cel mai mult asta:
\"Bătrâna țigancă ședea pe pământ vânăt,
fuma neatent până în unghii și
vorbea rar cu ochii închiși la vedere\" - cel puțin \"ochii închiși la vedere\" mi se pare o imagine puternică.
apoi \"vântul a mutat pescărușii mai încolo,
caii s-au oprit din păscut și s-au tolănit,
puradeii mi-au deschis din priviri drumul\" - din nou interesant...
- și totul pleacă de la acel \"Rana mea se numeste Norli\", aici sensurile sunt asemeni cuvintelor, adică se varsă \"împletite într-o deltă de tâlcuri\"...
- cred că versul cu alunița poate lipsi :)...
rămâne rana dreaptă să deschidă drum prin seara ce se apropie. indiferent de-i \"lupoaică alfa de lup sau de om\"...
alex