Lumina din palmă

veghea ultimei singurătăți rămase cuiva drag... cei mai mulți ratează o astfel de temă prin patetismul implicării, excesul descriptiv sau imagini de rupt gura târgului.
Autorul însă nu a ratat nici un gram din poem, a refuzat capcanele și a rămas cuviincios. A știut să puncteze poetic când a trebuit (“stăteau de povești până târziu când unul din ei adormea”, “într-o seară singurătatea nu a mai cuprins-o”).
Cred totuși că s-ar putea renunța la ultimul vers (“și mirosea a moarte peste tot”), versurile anterioare sunt suficient de explicite.

mi-a plăcut modul în care ai reliefat teama de singurătate și nu numai.
aici de fapt e o sență pe care ai plasat-o pe două laturi după care revii recurgând la amintire. acest liant împlinește.

deosebit acest text.

aprecieri!

va multumesc mult domnilor!

un plan bucolic si unul prea brutal (în final"mirosea a moarte peste tot" )care ne coboara brusc pe pamânt si uitam din planul iconic al "bunicii" cu care debuteaza într-o lumina biblica
poem prea explicit , dar emotia este perceptibila ,caci este un subiect sacru pentru oricare din noi
mi-au placut "vanilia,musetelul" si lumânarea aprinsa în "mâinile mele" ca o stafeta intre generatii